Întotdeauna a existat o aroganţă a oamenilor din tipurile moderne de a-i considera pe oamenii din vechime, ca fiin „înapoiaţi”, „sălbatici”, total lipsiţi de inteligenţă. Nimic mai fals! Din contra, dacă se face o retrospectivă a „descoperirilor” din timpurile noastre, se observă că acestea sunt, de fapt, „redescoperiri” ale unor lucruri deja ştiute de oamenii din Antichitate şi din Evul Mediu. De exemplu, într-un articol din 2010 – Încă o dată Occidentul a fost depăşit de Orient: matematica modernă a lui Newton şi Leibniz, copiată din India – arătam cum „descoperirile” lui Newton şi Leibniz din domeniul matematicii au fost inspirate de lucrările din Şcoala Keralia din India, din Evul Mediu.
Să luăm exemplul Aspirinei. Acum 3.500 de ani, farmaciștii egipteni și sumerieni preparau amestecuri pe bază de salcie. Mai târziu, romanii și grecii foloseau extracte de salcie ca să vindece otita, guta, răceala, diverse inflamații și conjunctivită. Indienii amerindieni preparau o infuzie medicinală pe bază de scoarță de salcie. Decoctul de scoarță și frunze de salcie avea efecte incontestabil suverane împotriva guturaiului, astmului și a ceea ce botanistul elisabetan John Gerard numea „scuipări de sânge”.
Abia în secolul al XlX-lea, însă, au descoperit chimiștii principiul activ al remediului cvasiuniversal – un compus cu gust amar, supranumit salicină, după denumirea latină a sălciei, Salix. Imediat după descoperirea secretului salciei, cercetătorii au studiat acidul salicilic în încercarea de a elimina efectele secundare ale acestuia. Comercializată în 1899, aspirina a apărut în urma acestor cercetări intense.
