Cel mai cunoscut cartier de bordeluri din Bucureştiul interbelic era, fără îndoială, “Crucea de piatră”, ce şi-a primit titulatura de la strada cu acelaşi nume. Se afla undeva în capătul vechii Căi Dudeşti, acolo fiind situată odată o străveche cruce de piatră, care s-a mai păstrat vreo 10 ani după sfârşitul celui de-al doilea război mondial.
“Crucea de piatră” era vizitată de toată lumea: de la cei mai săraci bărbaţi până la cei mai bogaţi. Se spune că inclusiv regele Carol al II-lea ar fi avut o aventură cu o prostituată celebră din “Crucea de piatră”, numită “Foamea neagră”. Cele mai multe fete care practicau prostituţia erau fete sărmane, multe minore, ademenite de un trai uşor şi având speranţe de îmbogăţire.
Foarte interesant e faptul că unele femei de la “Crucea de piatră” erau foarte credincioase, în fiecare cameră de bordel existând deasupra patului câte o candelă ce lumina figura senină a Maicii Domnului. Unele prostituate erau chiar măritate, iar meseria practicată pur şi simplu le asigura bucata de pâine.
Un binecunoscut imobil din “Crucea de piatră” era clădirea Casanova, o clădire măreaţă, cu câteva etaje, care beneficiau de amenajări occidentale. Acolo domnea o ordine desăvârşită, iar fetele erau îmbrăcate în halate albe, impecabile.
Crucea de piatră, precum şi alte bordeluri, au fost închise de comunişti în 1949. Prostituţia era considerată o “meserie burgheză”, aşa că trebuia să dispară în noua orânduire. Prostituatele erau trimise în centre de reeducare sau în fabrici. Însă, multe prostituate au rămas în serviciul şefilor comunişti şi numai aparent erau angajate în vreo fabrică. Pentru că, nu-i aşa, nevoile bărbaţilor (comunişti sau capitalişti) au rămas aceleaşi…
Mai jos, puteţi vedea fosta stradă Crucea de piatră, în 1979 (foto: Dan Vartanian). În dreapta, clădirea-vagon care adăpostise celebrul bordel. În fundal, clădirea bordelului Casanova. Zonă demolată complet, actual spaţiu viran de vizavi de blocul România Liberă de pe Nerva Traian.
