Saloth Sar, cunoscut mai bine ca Pol Pot, s-a născut în Indochina franceză (actuala provincie cambodgiană Kompong Thom) în anul 1928. În 1949 a câştigat o bursă pentru a studia ingineria radio la Paris, unde a devenit comunist şi s-a alăturat unei grupări a khmerilor comunişti.
S-a întors în Cambodgia în 1953, când începuse revolta condusă de comunişti împotriva ocupaţiei franceze. Revolta a izbucnit în Vietnam, dar s-a răspândit în statele vecine Laos şi Cambodgia. Saloth Sar s-a alăturat Viet-Minhului, dar a constatat dezamăgit că organizaţia era interesată doar de Vietnam, nu şi de eliberarea Laosului sau a Cambodgiei.
În 1954, după plecarea francezilor, regele Sihanouk a anunţat alegeri, apoi a abdicat şi a format un partid politic, pentru a putea participa la alegeri. Folosindu-şi numele, popularitatea şi destule metode de intimidare, Sihanouk a câştigat şi a înlăturat opoziţia comunistă.
Urmărit de poliţia secretă a lui Sihanouk, Pol Pot a petrecut 12 ani ascuns, timp în care s-a ocupat cu instruirea de recruţi. La sfârşitul anilor 1960, Lon Noi, ministrul de interne al lui Sihanouk, a început să întreprindă acţiuni brutale împotriva revoluţionarilor care se autointitulau Partidul Comunist din Kampuchia. Pol Pot a pornit o revoltă înarmată împotriva guvernului Sihanouk, având susţinerea Chinei. În anul 1970, generalul Lon Noi, sprijinit acum de americani, l-a răsturnat pe Sihanouk de la putere; americanii considerau că Sihanouk oferea ajutor Viet-Congului în Vietnam. Sihanouk s-a aliat cu Pol Pot.
Preşedintele Nixon a ordonat invadarea Cambodgiei, pentru a distruge taberele de refugiaţi ai Viet-Congului din apropierea graniţei cu Vietnamul. Bombardamentele americane i-au determinat pe mulţi cambodgieni să-l sprijine pe Pol Pot şi, în scurt timp, Lon Noi şi-a limitat controlul doar asupra oraşelor. Ascensiunea lui Pol Pot s-a datorat războiului din Vietnam şi neinspiratei invazii americane în Cambodgia.
După plecarea trupelor americane din Vietnam în 1973, Viet-Congul a părăsit Cambodgia, dar Partidul Comunist din Kampuchia a continuat lupta. Guvernul generalului Lon Noi s-a prăbuşit, iar Lon Noi a fugit în SUA. Sihanouk a revenit la putere în 1975, însă puţini mai erau interesaţi de planul său de restaurare a monarhiei. În anul următor, Partidul Comunist i-a impus domiciliu forţat lui Sihanouk, iar în luna mai Pol Pot a fost numit prim-ministru al Cambodgiei.
Pol Pot a introdus devastatoare reforme socialiste. Regiunile rurale fuseseră pustiite de luptele de gherilă şi bombardamentele americane, iar oraşele deveniseră suprapopulate de refugiaţi. Pol Pot a evacuat oraşele supraaglomerate – Phnom Penh crescuse cu un milion de oameni înainte de 1976 -, pentru a repopula regiunile rurale pustiite. Toate proprietăţile au devenit comune. Mulţi politicieni, oficiali şi intelectuali care au refuzat să participe la revoluţie au fost ucişi. Phnom Penh a devenit un oraş fantomă. Aceste schimbări dureroase şi catastrofale s-au soldat cu mii de victime. Unii au murit de inaniţie, alţii din cauza bolilor, alţii executaţi. Este posibil ca numărul total al morţilor să fi ajuns la două milioane.
În 1978, Vietnamul a invadat Cambodgia, învingând cu uşurinţă forţa defensivă cambodgiană. Pol Pot a fugit spre frontiera cu Thailanda, unde se găsea mai în siguranţă. Mulţi cambodgieni din estul ţării au trecut de partea vietnamezilor, temându-se să nu fie acuzaţi de colaboraţionism, dar Pol Pot a continuat luptele în vest. Până şi China a intervenit temporar, într-un scurt război sino-vietnamez.
Statele Unite l-au susţinut şi ele pe Pol Pot, pe de o parte fiindcă era considerat antisovietic, şi au agreat formarea unei alianţe împotriva Vietnamului între Pol Pot, Sihanouk şi naţionalistul Son San. În acest scop, Pol Pot a demisionat oficial în 1985, rămânând totuşi liderul Partidul Comunist din Cambodgia. În 1989, Vietnamul s-a retras din Cambodgia. Pol Pot n-a fost de acord să coopereze pentru procesul de pace şi a luptat împotriva noului guvern de coaliţie. Însă soldaţii lui demoralizaţi, care se întrebau probabil pentru ce mai luptau acum, au început să dezerteze.
În 1997, Pol Pot l-a executat pe Son Sen, care fusese mult timp mâna sa dreaptă, când acesta a propus încheierea unei înţelegeri cu guvernul. Pol Pot a fost arestat ulterior de Ta Mok, conducătorul militar al khmerilor roşii, şi a fost condamnat la domiciliu forţat pe viaţă. în aprilie 1998, în urma unui atac reînnoit al forţelor guvernamentale, Ta Mok s-a refugiat în junglă, luându-1 şi pe Pol Pot. După câteva zile, pe 15 aprilie, Pol Pot a decedat la vârsta de 72 de ani. S-a spus că a murit în urma unui infarct, ceea ce este posibil, dar pare mai probabil să fi fost ucis de cei care-l ţineau prizonier.
Prin prelungirea continuă a luptelor, Pol Pot a cauzat cambodgienilor suferinţe nemăsurate. Transformările lui socialiste revoluţionare din oraşe şi sate în perioada cât a fost la putere au dus la perturbări economice şi sociale însemnate. Au murit enorm de mulţi oameni. Pol Pot însuşi a estimat că numărul victimelor pricinuite de el a atins aproape un milion, dar este foarte posibil ca acest număr să fi depăşit două milioane.