Un nou studiu a consolidat și mai mult ideea că inelele lui Saturn sunt alcătuite din ceea ce a mai rămas din una dintre fostele sale luni. Gigantul gazos Saturn, care se află între Jupiter și Uranus, este poate cea mai spectaculoasă dintre toate planetele din sistemul solar exterior datorită inelelor sale distinctive și uimitoare. Această caracteristică impresionantă, totuși, a fost mult timp învăluită în mister: cum au ajuns inelele acolo și de ce sunt ele mult mai tinere decât însăși planeta Saturn?
Acum, un nou studiu condus de Jack Wisdom, de la MIT, a consolidat și mai mult o teorie care există de ani de zile – sugerând că inelele lui Saturn sunt de fapt compuse din rămășițele unei luni care s-a rătăcit prea aproape și a fost ruptă de gravitația intensă a gigantului gazos. Această idee, susține Wisdom, explică și înclinarea particulară a lui Saturn.
„Înclinarea este prea mare pentru a fi rezultatul proceselor de formare cunoscute într-un disc protoplanetar sau a unor coliziuni mari ulterioare”, a spus el. „Au fost oferite o varietate de explicații, dar niciuna nu este total convingătoare. Astfel, vârsta tânără a inelelor, inexplicabilă anterior, este explicată în mod natural în scenariul nostru”, a conchis omul de ştiinţă.
Această lună pierdută de mult timp, numită „Chrysalis”, ar fi fost la fel ca oricare dintre celelalte 83 de luni ale lui Saturn, până la un moment dat (între 100 și 200 de milioane de ani în urmă) când câmpul gravitațional al satelitului Titanului – cea mai mare lună a lui Saturn – a început să-și perturbe orbita, trimițându-l pe Chrysalis către „pierzanie”. Odată ce a început să se dezintegreze, rămășițele lui Chrysalis au început să fie împrăștiate în jurul planetei, pentru a forma inelele.
