Există în rândul teoriilor conspiraţioniste una destul de interesantă care vorbeşte despre un caz de „comunicare transcronologică”. Era noiembrie 1984, iar profesorul Ken Webster, care locuia în Meadow Cottage, în Dodleston, Anglia, adusese acasă un computer pe care îl împrumutase de la școala în care lucra. Câteva zile mai târziu, la întoarcerea sa acasă – după ce a lăsat computerul pornit – a fost întâmpinat de următorul mesaj care a apărut pe ecran: „Wot strange wordes thou speke, although I muste confess that I hath also bene ill schooled…”, scrise într-o limbă engleză arhaică. În traducere aproximativă în limba română, ar fi sunat ceva de genul: „Ce cuvinte ciudate spui, deși trebuie să mărturisesc că și eu am fost prost educat…”
Dar era şi mai mult în aceeaşi limbă engleză arhaică: „Thou art goodly man who hath fanciful woman who dwel in my home… ‘twas a great cryme to hath bribed myne house”. (Traducere: „Tu ești un bărbat bun care are o femeie imaginară care locuieşte în casa mea… A fost o mare crimă să-mi mituiesc casa”).
În limbaj parapsihologic, se pare că computerul canaliza mintea sau spiritul unui locuitor anterior al casei lui Webster – sau mai bine zis, al locuitorului unei case care se afla cândva pe locul Meadow Cottage. Spiritul alfabetizat de computer s-a prezentat ca Tomas Harden, din secolul al XVI-lea. Puteți citi toate comunicările sale în acest articol fascinant despre Transcomunicarea instrumentală, de Ernst Senkowski.
Dacă sunteți interesat de mai multe detalii despre această poveste, atunci puteţi să vă interesaţi de cartea lui Ken Webster – „The Vertical Plane”(1989). Iată, în traducere, câteva fragmente din ea (nu am cartea în original – am găsit câteva extrase din ea pe un forum):
* Ce-ai face dacă ți s-ar întâmpla ceva foarte ciudat și uluitor? Ai vrea ca oamenii să știe? Ai avea nevoie de ajutor pentru a înțelege fenomenul?
* Locuiam cu „D” (iubita mea) şi, pentru o scurtă perioadă, şi cu Nicola (o prietenă de facultate) în Meadow Cottage, o căsuţă mică din satul Dodleston, lângă Chester. Începând din toamna anului 1984, au avut loc o serie de evenimente poltergeist, concentrate pe zona bucătăriei – zgomote, urme pe pereți și obiecte „aruncate”.
* Ceea ce a făcut acest lucru diferit a fost apariția comunicațiilor „directe”, în formă scrisă de mână, și, în mod neobișnuit, comunicări mediate printr-un computer primitiv. Calculatoarele personale tocmai au apărut în 1984 și, ca profesor de școală, am avut acces la calculatoare la școală. Aceste mașini de calcul aveau aproximativ 32 kB de memorie, un procesor de text, iar singurul mijloc de salvare a fișierelor era pe o dischetă de 5,25 inchi pe o unitate externă. Fără conexiune în rețea, fără modem, cu siguranță fără Internet. [Judecând după această mențiune despre Internet, aceste cuvinte, aparent rostite sau scrise de însuși Ken Webster, cu siguranță nu sunt din cartea sa din 1989. Poate dintr-o ediţie ulterioară.]
* Într-o seară, computerul a fost lăsat accidental pornit și, la întoarcerea noastră, a apărut un „mesaj”, un fel de poezie. Totul a fost tratat ca o glumă, desigur, dar oricum salvat pe disc. Calculatorul a fost dus înapoi la școală și, între timp, la noi au avut loc evenimente sporadice de poltergeist. O altă mașină de calcul, împrumutată cu altă ocazie, a avut ca rezultat, în mod neașteptat, o altă comunicare. De data aceasta, limbajul folosit avea o notă arhaică, aparent o limbă engleză elisabetană din secolul al XVI-lea. Nu era corect din punct de vedere lingvistic, dar tonul era amenințător și am simțit că gluma era acum de prost gust.
* Un alt mesaj a apărut în același stil ciudat. La o cafea, un prieten a sugerat să răspundem… iar rezultatele au fost surprinzătoare. Răspunsul a fost primit, iar comunicațiile bidirecționale au început cu seriozitate.
* Ne-am sporit eforturile pentru a descoperi orice modalitate de înșelăciune; dar a existat un efect secundar pozitiv al computerului – părea să calmeze activitatea de poltergeist. Pe o perioadă de aproximativ 16 luni, alte fenomene asociate au inclus stări modificate de conștiință pentru „D” și dovezi ale existenţei altor spirite comunicatoare (în afară de comunicatorul principal, unul Tomas Harden). Unele dintre aceste alte comunicări erau de necitit; altele erau coerente, dar păreau complet contemporane și menite să tulbure. Nu toate mesajele erau pe computer; au apărut pe hârtie, pe pereți sau pe podea. Unele mesaje păreau neterminate, nesemnate, de parcă scriitorul ar fi fost deranjat.
Recunoașteţi că este o poveste intrigantă. A făcut cineva o farsă sau nu? Dar, în numele onestității intelectuale și al libertății spirituale, trebuie să recunosc că orice este posibil…
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
