Savantul român Spiru Haret explică enigma statuilor gigantice de pe Insula Paştelui – demonstraţia sa este impecabilă!

Spiru Haret a fost un matematician, sociolog, astronom și pedagog român, renumit pentru organizarea învățământului modern românesc din funcția de ministru al educației, pe care a deținut-o de trei ori. A fost membru titular al Academiei Române.

Ei bine, Spiru Haret avea doctoratul în sociologie la Paris şi în opera sa socială fundamentală – „La mechanique sociale” a încercat să explice enigma Insulei Paştelui printr-o lege sociologică pe care încercase s-o verifice matematic, adică „principiul forțelor vii”. Spre a aduce un caz care să confirme teoria, Spiru Haret evoca enigmele oceanice concentrate în acel îndepărtat punct din Oceanul Pacific.

O insulă cu suprafața de 118 kilometri, cu o populație de 600 de locuitori și care e așezată la peste 3.000 de kilometri de orice regiune locuită, putând să adăpostească nu mai mult de 3.000 de suflete, a fost în stare să edifice gigantice stânci de bazalt, sculptate în formă de statui colosale, de 6-7 metri înălțime, de o execuție destul de primitivă, dar care dovedesc o știință a observației incontestabilă. Cum au putut obţine aşa ceva acei oameni primitivi, ce aveau la dispoziţie mijloace de execuție cu mult superioare celor de care ar putea dispune o populație de câteva sute de indivizi?

Aşa că Spiru Haret, după ce şi-a pus această întrebare, vine şi cu răspunsul: „Aceasta este dovada evidentă a existenței unei civilizații destul de avansate, astăzi dispărută. Acea populație ar fi un popor necunoscut incomparabil mai numeros decât cel de azi. Masivitatea sculpturilor presupune existența unor unelte cu un anumit grad de forță și de perfecțiune; apoi, timpul necesar pentru ca execuția statuilor Insulei Paștelui să fie posibilă a trebuit să fie cu mult mai lung decât cel necesar populațiilor numeroase ale Siriei, Egiptului și Europei, spre a ajunge la executarea unor lucrări similare”.

Cum s-ar putea dezlega acest mister? Spiru Haret continuă: „Sunt posibile numai două ipoteze: întâia este aceea a unei colonizări. Insula Paștelui fiind o colonie a unui popor civilizat venit să se instaleze în insulă”. Însă, o asemenea ipoteză nu i se pare savantului cu putință, căci ar presupune o expediție pe ocean în condiții cu totul extravagante (barcă cu rame, distanțe imense, foame și sete etc.): „Ipoteza este de necrezut, căci o expediție plecată din America ar fi trebuit să aibă un noroc extraordinar pentru a putea descoperi un simplu punct pierdut în mijlocul imensității oceanului, vizibil de-abia pe o rază de 80 de km și a cărui existență nu putea fi presupusă prin nimic”.

A doua ipoteză i se pare, de aceea, lui Spiru Haret singura plauzibilă: cea conform căreia „Insula Paștelui nu este decât ultima epavă a unui continent sau cel puțin a unui grup de insule destul de considerabil, locuit altădată de o populație numeroasă și civilizată pe care într-o epocă și din cauze necunoscute o teribilă catastrofă ar fi făcut-o să dispară”.

O asemenea supoziţie e întâlnită şi la alţi cercetători; ei presupun că Insula Paștelui ar fi o relicvă a unui continent dispărut, numit câteodată „Mu”. Însă, savantul român a ajuns la această concluzie pe cale logică, și dezvoltând numai un raționament de natura sociologiei istorice și a virtualităților creativității.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.