Regele Carol al II-lea spunea despre savantul Nicolae Iorga că era un „mic escroc”, profitând de banii statului
În noiembrie 1940, marele istoric, savantul Nicolae Iorga, este asasinat mişeleşte la vila sa din Sinaia de către o grupare de legionari. Iorga era considerat răspunzător pentru arestarea şi închiderea liderului legionarilor, Corneliu Zelea Codreanu, omorât ulterior în închisoare din ordinul regelui Carol al II-lea. Deşi cei doi (Iorga şi Carol al II-lea) aveau un inamic comun (legionarii), relaţiile între ei nu erau cordiale, ci chiar foarte tensionate la sfârşitul anilor ’30.
În 1938, regele Carol al II-lea instaurează o dictatură, suprimând Constituţia, desfinţând partidele politice şi creând o formaţiune politică unică, intitulată Frontul Renaşterii Naţionale (FRN), care deţinea toată puterea în Parlament. Nicolae Iorga ia atitudine: este dezgustat de acest FRN, spunând că e vorba de „o nouă clasă privilegiată de jurăminte şi de uniforme”. Pe de altă parte, atitudinea lui Carol al II-lea faţă de Iorga este extrem de acidă. Iată ce spune regele în jurnalul său, pe 16 decembrie 1939:
„Dimineaţa, inaugurarea Institutului de Istorie Universală al lui Iorga. Discursuri, Iorga şi Petre Andrei, cărora le-am răspuns eu, arătând importanţa Istoriei în împrejurările de azi. Institutul e mic, dar poate că va da rezultate frumoase. O sală de conferinţe şi biblioteca, pentru care s-a rezervat foarte mult loc. Alăturea, într-o aripă a casei, este ceea ce Iorga numeşte Muzeul, de fapt locuinţa sa, în care a adunat anumite tablouri şi obiecte de o valoare foarte variată. Această parte este o mică escrocherie a dezinteresatului savant, căci şi-a clădit astfel, gratuit, o locuinţă nouă, unde stă cu toată familia şi este întreţinut astfel de Stat”.
Adică, Carol al II-lea l-a făcut pe marele savant „escroc”, subliniind faptul că Iorga ar fi profitat de poziţia sa pentru avantaje materiale.
În noiembrie 1940, marele istoric, savantul Nicolae Iorga, este asasinat mişeleşte la vila sa din Sinaia de către o grupare de legionari. Iorga era considerat răspunzător pentru arestarea şi închiderea liderului legionarilor, Corneliu Zelea Codreanu, omorât ulterior în închisoare din ordinul regelui Carol al II-lea. Deşi cei doi (Iorga şi Carol al II-lea) aveau un inamic comun (legionarii), relaţiile între ei nu erau cordiale, ci chiar foarte tensionate la sfârşitul anilor ’30.
