Împăratul Carol al V-lea („Carol Quintul”) (1500-1558), rege al Spaniei şi Italiei, Sf. Împărat al Imperiului Romano-German, duce de Burgundia, conte de Luxemburg, şi stăpân al multor alte teritorii, a fost un personaj istoric foarte important. Interesant e faptul că lui Carol al V-lea îi plăceau foarte mult peştii. A abdicat în 1536 şi s-a retras în Estremadura, unde consuma cantităţi enorme de conserve de anşoa, plăcinte de tipar, omlete de sardine şi, în genere, tot ce era făcut din peşte.
În vremea lui, Carol al V-lea a fost cel mai puternic suveran al planetei. Mare parte din Europa şi din America erau în proprietatea sa. Şi cu toate astea nimeni n-a fost niciodată în stare să se entuziasmeze la culme în privinţa lui. Pentru mulţi dintre noi n-a fost decât un bătrân căruia-i plăcea foarte mult peştele.
A murit în 1558, lăsând în urmă patru orologii, şaisprezece ceasuri, paisprezece pilote cu puf, treizeci şi şapte de perne, o cutiuţă pentru păstrarea cojilor de lămâie sau a dovleacului glasat, patru pietre de bezoar ca leac pentru ciumă, şase catâri, un cal mic şi chior, douăzeci şi şapte de perechi de ochelari, câţiva nasturi vechi şi pe Filip al II-lea, viitorul rege al Spaniei.