Carol al II-lea al Spaniei (1661-1700) a fost rege al Spaniei, Napoli, Siciliei, al Italiei (fără Piemont, Statele Papale și Veneția), și suveran al imperiului spaniol de peste mări, de la Mexic până la Filipine. Carol al II-lea a fost „celebru” pentru incapacitatea sa fizică şi psihică, cauzată cel mai probabil de secole de endogamie în cadrul dinastiei habsburgice (în care căsătoriile între verișori primari sau între unchi și nepoate erau ceva obișnuit, pentru păstrarea controlului asupra teritoriilor). De exemplu, împărăteasa Maria Ana de Spania era în acelaşi timp şi mătuşa şi bunica lui.
În aceste condiţii nu e de mirare că, atunci când regele spaniol Carol al II-lea a murit, la autopsie s-a constatat că trupul său nu conţinea nicio singură picătură de sânge. De asemenea, s-a mai observat că inima sa era extrem de mică, iar plămânii săi corodaţi. Intestinele sale erau putrezite şi gangrenoase, avea un singur test*cul negru ca smoala, iar capul său era plin cu apă.
În aceste condiţii, stau şi mă întreb cum de a putut supravieţui chiar şi 39 de ani…