A căzut de la 200 de metri înălţime, de pe un zgârâie-nori din New York, şi totuşi a supravieţuit! Trăirea incredibilă a unui emigrant italian care a ajuns într-un univers paralel!

Luca era numele său, pentru că era italian, dar toţi colegii de muncă îi spuneau Luke. L-au americanizat, de când a ajuns în „ţara tuturor posibilităţilor” acum 5 ani. Plecase de sărăcie din Sicilia, împreună cu familia sa, iar vaporul îl duse tocmai până în New York. Aici se angajase ca muncitor pe şantier şi participase la ridicarea mai multor „zgârâie-nori” în marea metropolă americanii. Sfârşitul anilor ’20 reprezenta un adevărat boom imobiliar în New York… se ridicau zeci de zgârie-nori, extrem de înalţi. Exista o adevărată competiţie între oamenii de afaceri americani: cine ridică cea mai înaltă clădire din oraş, dar şi din lume ? Atunci, de exemplu, se întreceau celebrele clădiri Chrysler Building şi Empire State Building…

Era anul 1930. Luca lucra la unul din zgârâie-nori, la etajul 80. O privelişte ameţitoare se contura de sus; oricine mai slab de înger ar fi ameţit privind în jos. Dar nu şi Luca şi colegii săi care lucrau la o asemenea înălţime incredibilă. Bărbatul era obişnuit deja cu lucrul la sute de metri înălţime. Toamna şi iarna vânturile reci îi brăzdau faţa italianului, dar el rezista în orice condiţii. Pur şi simplu avea nevoie de bani pentru a-şi putea întreţine familia.

Era 27 mai, iar vara se apropia cu paşi repezi. Luca, cocoţat la etajul 80 al clădirii, avea ca sarcină prinderea unor şuruburi într-o structură de rezistenţă. Graba îl făcu însă să se lovească cu ciocanul peste degete. Lovitura fu atât de puternică, încât Luca urlă de durere. Acest lucru îl făcu să se dezechilibreze puternic de pe grinda pe care se afla. Nu era ancorat cu vreo sfoară sau alte corzi de siguranţă, aşa că destinul îi era fatal. Gravitaţia imensă a Pământului îl atrase jos ca un bolovan. Italianul era acum în gheara morţii. În acele clipe dintre viaţă şi moarte, Luca nici nu avu timp să-şi dea seama prea multe ce se întâmplă. Nici măcar nu mai conştientiza că moartea sa era inevitabilă! Cine ar fi rezistat unei căzături de la 200 de metri înălţime!?

… Şi totuşi, Luca deschise ochii. Se afla în patul său de acasă. „Ciudat!” gândi el. „Am căzut de la înălţime şi trebuia să fiu mort! Ce se întâmplă cu mine!?” Luca era viu şi nevătămat! Scăpase el destinului necruţător!? Nu, era imposibil să se fi produs un miracol. Se uita la ceas. Era ora 9 dimineaţa. Trebuia să se ducă la lucru la şantier… Uluit, ieşi din casă (o magherniţă, ce-i drept) şi se îndreptă spre locul muncă. Nu ştia ce se întâmplă cu el… Pe lângă el trecu un puşti de vreo 10 ani cu nişte ziare în mână. Puştiul ţipă în gura mare: „Luaţi „Times”! Luaţi „Times”! Un imigrant italian a căzut ieri de la 200 de metri înălţime şi a murit pe loc! Scandal în New York!”

Luca îngheţă… Ştia că el era acel italian… şi totuşi nu era mort, ci viu! Ce se întâmplase? S-au întrepătruns două universuri paralele? Într-unul Luca era viu şi nevătămat, în celălalt era mort… Care univers e cel adevărat!? 

P.S. Titlul din acest articol este cel care l-ar fi putut pune un ziar din acele timpuri.