Într-o zi ceţoasă de sâmbătă, pe 28 iulie 1945, locotenent-colonelul William Smith pilota un bombardier B-25 deasupra New York-ului. El se îndrepta spre aeroportul Newark; datorită vizibilităţii foarte slabe, turnul de control de pe aeroportul LaGuardia (situat în apropierea New York-ului) i-a cerut ofiţerului să aterizeze, dar Smith a obţinut permisiunea (şi i s-a acordat) de a-şi continua drumul spre aeroportul Newark. Ultima transmisiune între avion şi turnul de control de la LaGuardia suna astfel: „Din poziţia mea, nu pot vedea Empire State Building”.
Confruntat cu o ceaţă groasă, Smith a coborât avionul pentru a câştiga vizibilitate, dar s-a trezit în mijlocul Manhattan-ului, acolo unde se aflau construiţi o mulţime de zgârâie-nori. El a reuşit să evite câţiva zgârâie-nori, dar când a ajuns în faţa lui Empire State Building era deja prea târziu.
La ora 9:49, bombardierul B-25 s-a izbit în aripa nordică a lui Empire State Building, la etajul 79, creând o gaură în clădire înaltă de 6 metri. Combustibilul din avion a luat foc, şi astfel flăcările au cuprins nu doar etajul 79, ci şi etajele inferioare până la 75.
Avionul a ucis 14 oameni, iar alţi 26 au fost răniţi. Deşi integritatea lui Empire State Building n-a fost afectată, totuşi reparaţia clădirii a costat 1 milion de dolari.
Empire State Building are 102 etaje, a fost inaugurat în 1931, şi până în 1972 a deţinut titlul de cea mai înaltă clădire din lume.
Oricum, altceva rămâne interesant în ceea ce priveşte acest accident: faptul că le-a oferit idei „teroriştilor” de la 9 septembrie 2001, care s-au folosit tot de avioane care să se izbească de un alt zgârâie-nor celebru: World Trade Center.