Richard Nixon, preşedintele SUA care vroia să folosească armele nucleare la beţie
Se ştie, din istoria Americii, că preşedinţia SUA şi băutura merg adesea mână în mână. Casa Albă a preşedintelui Richard Nixon (1913-1994) nu făcea excepţie. Totuşi, problema cu Nixon era propria toleranţă, care-i lipsea cu desăvârşire. Henry Kissinger, care era pentru Nixon consilier pe probleme de siguranţă naţională şi secretar de stat, a spus odată: „Două pahare de vin erau suficiente ca să devină violent, după încă unul devenea belicos sau sentimental, vorbind împleticit.” Istoricul Anthony Summers susţine chiar că Nixon amesteca uneori alcoolul cu somniferele.
Slăbiciunea lui Nixon pentru băutură i-a alarmat pentru prima dată pe membrii administraţiei în 1969, când un avion american a fost doborât de un avion de vânătoare nord-coreean în apele internaţionale. Faptul că Nixon a cochetat cu ideea de răspunde folosind armele nucleare este suficient de şocant-însă, după cum relatează Seymour Hersh în Preţul puterii, noul preşedinte era ameţit atunci când a izbucnit criza.
Slaba sincronizare a preşedintelui s-a repetat de mai multe ori de atunci, după spusele lui Anthony Summers, în special când teroriştii palestinieni au deturnat avionul de pasageri al companiei TWA şi l-au forţat să aterizeze în Damasc, până când le-au fost satisfăcute cererile. Când Henry Kissinger l-a sunat pentru a-l informa pe Nixon cu privire la situaţie, preşedintele, care era ametit, i-a spus: „Bombardaţi aeroportul din Damasc”. Nu s-a întâmplat nimic, întrucât Kissinger şi ceilalţi oficiali ai administraţiei ştiau suficient cât să nu acţioneze în baza unui edict inspirat de alcool.
DECLINARE DE RESPONSABILITATE: Conținutul prezentat în unele din articolele noastre este destinat exclusiv divertismentului sau informării. Ele explorează teorii speculative din domeniul ufologiei și cercetării paranormale. Deși ne putem baza pe fapte istorice, ipoteze publicate, zvonuri sau chiar ficțiune, cititorii nu ar trebui să interpreteze nicio parte a conținutului ca informație factuală sau definitivă, unele idei rămânând nedemonstrate de știința tradițională. Vă rugăm să le citiţi cu responsabilitate. Site-ul nu își asumă nicio responsabilitate pentru eventualele pierderi sau prejudicii rezultate din utilizarea informațiilor sau din deciziile luate de cititori în baza articolelor publicate.
Se ştie, din istoria Americii, că preşedinţia SUA şi băutura merg adesea mână în mână. Casa Albă a preşedintelui Richard Nixon (1913-1994) nu făcea excepţie. Totuşi, problema cu Nixon era propria toleranţă, care-i lipsea cu desăvârşire. Henry Kissinger, care era pentru Nixon consilier pe probleme de siguranţă naţională şi secretar de stat, a spus odată: „Două pahare de vin erau suficiente ca să devină violent, după încă unul devenea belicos sau sentimental, vorbind împleticit.” Istoricul Anthony Summers susţine chiar că Nixon amesteca uneori alcoolul cu somniferele.
