Olof Palme, fostul premier suedez, asasinat în 1986, a avut strânse legături cu KGB?

  •  
  •  
  •  
  •  

Fără îndoială că Sven Olof Joachim Palme (1927 -1986), prim-ministrul Suediei, a fost una din cele mai controversate personalităţi politice ale scenei internaţionale a vremii sale: critic al războiului SUA din Vietnam, dar şi al intervenţiei trupelor Tratatului de la Varşovia, din 1968, în Cehoslovacia, opozant faţă de regimul lui Franco din Spania, a acceptat însă să se întâlnească cu Fidel Castro. Nu trebuie trecute cu vederea apelurile sale adresate Occidentului pentru reducerea cheltuielilor de înarmare, ca şi sprijinul acordat „cauzelor progresiste” din Lumea a Treia.

La dispariţia sa de pe scena politică, survenită în urma unui asasinat din 1986, lui Palme i s-a imputat că ar fi dus o politică prosovietică, uneori chiar în contradicţie cu interesele ţării sale. De fapt, scopul uneia din vizitele primului-ministru la Moscova a avut drept scop de a discuta unele probleme nevralgice ale relaţiei cu fosta URSS, între care incursiunile submarinelor sovietice în apele teritoriale ale Suediei.

Aceste incursiuni demonstrau interesul URSS pentru activităţile informative care priveau Suedia, datorită poziţiei sale geopolitice, concretizat şi în atitudinea faţă de Palme şi în unele propuneri ale rezidenturii KGB din cadrul Ambasadei URSS din Suedia.

Urmare la acestea, KGB iniţiază un plan pentru recrutarea lui Palme ca agent de influenţare. Pentru a-i capta interesul şi a-l atrage, în 1972, este desemnat ca şef al agenţiei “Novosti” de la Stockholm ziaristul N.V. Neyla, agent KGB de origine lituaniană (din aceeaşi zonă din care era şi mama lui Palme) şi bun vorbitor de limbă suedeză.

Simpatic şi inteligent, dar mai ales bine pregătit de KGB, Neyl reuşeşte să stabilească relaţii de prietenie cu unul dintre consilierii primului ministru iar, ulterior, să devină amicul lui O. Palme. Amănuntele vizând originea lituaniană comună şi cele referitoare la prezentarea politicii URSS. într-o manieră care să ducă la câştigarea simpatiei sale au avut un rol determinant în acest sens. Ca urmare, în 1976, Palme părea să acorde preferinţă politicii sovietice în defavoarea celei americane, mai ales în problema răcii şi dezarmării. «Comisia Palme», instituită în 1980, în scopul examinării chestiunii dezarmării, a primit o înaltă apreciere din partea Moscovei datorată criticii îndreptate împotriva poziţiei americane.

În lipsa unor mărturii documentare, rămâne nelămurit faptul dacă Palme a acceptat, în mod conştient, să joace rolul unui “agent de influenţare” sau asemenea atitudini se datorau convingerilor sale politice. Aşa cum nelămurite au rămas împrejurările şi interesele politice care au stat în spatele asasinatului a cărui victimă a căzut Palme, la 28 februarie 1986.

La Moscova, o stradă a primit numele prim-ministrului Suediei. Dar, despre asasinarea lui Olof Palme, una dintre cele mai mari tragedii ale secolului al XX-lea, alături de uciderea preşedintelui american Kennedy şi a cântăreţului John Lennon, poate voi vorbi într-un articol separat.


  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un comentariu