Un secret bine ascuns de istoria oficială: „marea foamete a cartofului” din Irlanda (1845), cea care a ucis 1 milion de irlandezi, a fost, de fapt, un genocid pus la cale de guvernul britanic de la Londra!

Într-un articol mult mai vechi, de acum 8 ani (Foametea cartofului din Irlanda a făcut peste 1 milion de morţi), vorbeam despre „foametea cartofului” din Irlanda, din 1845, cea care a făcut peste 1 milion de morţi, în rândul populaţiei irlandeze. O ciupercă a distrus toată recolta de cartofi a ţării, şi populaţia obişnuită, a început să moară de foame.

Irlandezii au avut întotdeauna dorinţa de independenţă faţă de restul britanicilor (dominaţi de englezi). Mai mica lor insulă a făcut parte din Regatul Marii Britanii între 1800 şi 1922; după aceea, Irlanda şi-a declarat independenţa faţă de Londra, dar totuşi Irlanda de Nord a rămas în stăpânirea britanicilor.

Bun… revenind la anul 1845. Irlanda e înconjurată de ape, aşa că populaţia s-ar fi putut alimenta şi cu peşte, care se găseşte în abudenţă, nu doar cu aceşti cartofi. Lucru care nu s-a întâmplat în vremurile acelea. De ce? Datorită unui fapt istoric, negat de istoria oficială (şi ascuns): faptul că atunci sute de nave britanice au înconjurat coastele irlandeze, iar orice locuitor care era prins că încerca să pescuiască, era ucis de îndată! În plus, restul animalelor şi recoltelor produse de micii fermieri irlandezi, au fost confiscate şi exportate de acelaşi guvern britanic. Toate aceste lucruri mi se par a fi un genocid!

În plus, englezii au mai făcut un experiment ciudat cu irlandezii. Ei i-au împerecheat pe negrii sclavi aduşi din Africa cu irlandezii, astfel încât să facă mai mulţi bani din comerţul cu sclavi. Astfel s-a ajuns la ciudata situaţie ca circa 38% din ADN-ul negrilor actuali din SUA să conţină sânge irlandez…