Moartea misterioasă a unor mari lideri nazişti. Au scăpat ei de judecata procesului de la Nurnberg?

  •  
  •  
  •  
  •  

Moartea marilor lideri nazişti pare a fi învăluită în destul mister. Să luăm câteva cazuri…

Rudolph Hess (1894-1987), adjunctul Fuhrerului şi Secretar al Partidului Nazist. Allen Dulles, ofiţer OSS (Office of Strategic Services, precursorul CIA) şi mai târziu Directorul CIA, era convins că personajul care a apărut la Procesul de la Nurnberg dându-se drept Hess era o sosie a acestuia. Ipoteza clonării nu este nici ea exclusă.

O mare controversă s-a iscat după moartea lui Hess în închisoarea de la Spandau, la vârsta avansată de 93 de ani. Presa a afirmat că Hess s-ar fi spânzurat, dar asistenta sa personală a susţinut tot timpul că nu era suficient de puternic pentru a se spânzura singur.

Mentorul lui Rudolph Hess a fost Karl Haushofer (1869-1946). Deşi nu a fost membru al partidului nazist, acesta avea o influenţă uriaşă în societăţile secrete bavareze. Se spune că s-ar fi sinucis în martie 1946, dar a cerut cu insistenţă ca mormântul său să rămână anonim. De aceea, nici moartea lui nu este indiscutabilă.

Nici moartea lui Heinrich Himmler (1900-1945) nu a fost serios investigată, lucru confirmat de cel puţin două argumente. Pe de o parte, există o fotografie a cadavrului său într-o poziţie înclinată. Pe de altă parte, există o altă fotografie a unuia dintre bărbaţii care l-au înmormântat. Cu siguranţă, mărturia lui ar fi fost mai convingătoare dacă şi-ar fi dat osteneala să marcheze mormântul.

Povestea morţii lui Himmler este foarte interesantă, dacă ţinem seama de circumstanţele în care s-a produs ea. În perioada de sfârşit, când Reich-ul se prăbuşea, Himmler a fost acuzat de trădare de Hitler pe motiv că ar fi încercat să facă pace cu Aliaţii. El şi-a acoperit un ochi cu un plasture şi a încercat să treacă la englezi sub o identitate falsă. După ce a fost prins, a fost interogat timp de mai multe ore, dar nimeni nu i-a aflat identitatea.

În cele din urmă, frustrat, el le-a spus anchetatorilor cine este. Sfârşind în mâinile a doi agenţi secreţi, a fost dezbrăcat la piele şi căutat să nu aibă pastile otrăvitoare. Luptându-se cu anchetatorii, Himmler şi-a spart o capsulă cu cianură ascunsă în dantură şi a murit. Istoria consemnează această mărturie pe care nimeni nu a pus-o la îndoială vreodată deşi provine de la doi agenţi ai serviciilor secrete, dintre care unul avea să devină mai târziu preşedintele Israelului!

Un alt scenariu bizar este cel legat de moartea lui Hermann Goring (1893-1946), omul care a depozitat în străinătate cea mai mare avere dintre liderii nazişti. Goring a căzut în dizgraţia Führerului când l-a criticat pe acesta pentru divizarea Luftwaffe (Forţelor Aeriene Germane) şi trimiterea unei părţi a acesteia în Rusia. Deşi Hitler a fost cel care a sabotat Luftwaffe prin decizia sa, el a sfârşit prin a-l critica pe Goring pentru ineficienţa acesteia. Drept urmare, acesta s-a retras din Luftwaffe pe la mijlocul anului 1943, după care s-a bucurat în linişte de incredibila avere acumulată şi de celebra sa colecţie de artă.

Pe măsură ce războiul se apropia de sfârşit, Goring ar fi avut numeroase posibilităţi de a fugi pe ruta sudică, dar, în mod curios, nu s-a folosit de niciuna dintre ele. Din buncărul său, Hermann Bormann a insistat şi l-a convins pe Goring să îi trimită o telegramă lui Hitler, prin care îi cerea acestuia să îi cedeze poziţia supremă în Reich, întrucât fusese deja numit succesorul legal al lui Hitler. Manipulat de aghiotantul său, Hitler l-a pus pe Goring sub acuzare, deposedându-l de orice putere şi de orice privilegii. Bormann a insistat apoi ca Goring să fie împuşcat şi a trimis chiar un ordin armatei în această direcţie. Trupele loiale lui Göring au refuzat să facă însă acest lucru, astfel încât acesta a sfârşit prin a fi judecat la Nurenberg pentru crimele sale.

Goring s-a sinucis în închisoare la Nurenberg, cu ajutorul unei capsule cu otravă. Comandantul închisorii din Nurenberg, colonelul Burton Andrus, a permis expunerea cadavrului dezgolit al acestuia pentru ca toată lumea să poată vedea că este mort. S-a mers chiar până acolo încât un medic rus a pălmuit cadavrul pentru a se convinge că nu este vorba de un truc. Dar, dacă lui Goring i s-au oferit droguri care să imite starea de
deces? Se ştie că acest lucru era posibil şi că o eventuală stare de inconştienţă ar fi neutralizat efectul palmei.

Cadavrul lui Goring şi corpurile celorlalţi nazişti spânzuraţi în aceeaşi perioadă au fost aşezate apoi în sicrie şi transportate în camioane escortate de armată, dar fără plăcuţe de înmatriculare. Corpul lui Goring şi cadavrele celorlalţi nazişti au fost transportate la crematoriul de la cimitirul din Munchen, cunoscut sub numele de Ostfriedhof.

Pe data de 16 octombrie 1946, un ofiţer al armatei americane a sosit la cimitir la ora 5.00 dimineaţa. El le-a spus paznicilor germani că la ora 7.00 urmează să sosească nişte camioane cu „corpurile a 11 soldaţi americani, ucişi şi îngropaţi în timpul războiului, dar a căror cenuşă a fost solicitată de familiile lor”. Corpurile nu au sosit decât la ora 11.00, moment în care crematoriul a fost înconjurat de paznici din armata americană. Cele 11 sicrie au fost coborâte în crematoriu, în care focul fusese deja aprins. Ele nu au fost deschise. Aşadar, întregul scenariu ar fi permis de o mie de ori fuga naziştilor.


  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un comentariu