Cum a scăpat un mare om înţelept de la moarte, spunându-i regelui doar 3 cuvinte „magice”…
Se spune că în vremurile de demult trăia un împărat orgolios nevoie mare. Se credea cel mai puternic și mai deștept om din lume şi se mânia numai la gândul că ar putea exista cineva mai grozav ca el. La un moment dat, ajunse zvon la urechile lui că pe undeva viețuia un înțelept foarte ager. Împăratul, vrând să se descotorosească de el, porunci ca înțeleptul să fie grabnic întemnițat și judecat pentru o anume pricină scornită. Fără să zăbovească prea mult, judecătorii l-au condamnat pe înțelept la moarte. Adus în fața tronului, împăratul i-a spus înţeleptului:
– Alege-ți singur moartea. Vrei să fii spânzurat, orj dorești să ți se taie capul? – Nu doresc nici una nici alta, zise înțeleptul, dar n-am încotro. Totuși, mărite împărate – continuă el – ai vrea să-mi împlinești, căci așa se obișnuiește, o ultimă dorință? Să-mi aleg singur moartea. Voi rosti câteva cuvinte. Dacă le vei considera drept un adevăr, atunci să mi se taie capul; dacă, dimpotrivă, vei găsi că cele spuse exprimă un neadevăr, atunci să poruncești moartea prin ștreang. – Mă învoiesc! – zise îndată împăratul, vrând să arate celor din jur că știe să respecte ultima dorință a condamnatului.
Iar condamnatul a rostit nu mai mult decât trei cuvinte, și a scăpat cu viață! Care au fost cuvintele salvatoare? Ele au fost: „Voi muri spânzurat”! Potrivit înțelegerii, împăratul a fost pus în imposibilitatea să-l omoare pe înțelept și iată de ce.
Învoiala era ca, în cazul când spune un adevăr, înțeleptul să fie decapitat, iar dacă spune un neadevăr, să fie spânzurat. Există două alternative:
* Împăratul să considere drept adevăr spusele condamnatului. Ar urma deci să-l decapiteze. Decapitându-l însă, afirmația „Voi muri spânzurat” devine un neadevăr.
* Împăratul să aprecieze spusele condamnatului drept un neadevăr. În acest, caz, potrivit învoielii, înțeleptul ar fi trebuit spânzurat. Dacă ar fi spânzurat, spusele sale se adeveresc și, în această alternativă, ar fi urmat să fie ucis prin tăierea capului.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Se spune că în vremurile de demult trăia un împărat orgolios nevoie mare. Se credea cel mai puternic și mai deștept om din lume şi se mânia numai la gândul că ar putea exista cineva mai grozav ca el. La un moment dat, ajunse zvon la urechile lui că pe undeva viețuia un înțelept foarte ager. Împăratul, vrând să se descotorosească de el, porunci ca înțeleptul să fie grabnic întemnițat și judecat pentru o anume pricină scornită. Fără să zăbovească prea mult, judecătorii l-au condamnat pe înțelept la moarte. Adus în fața tronului, împăratul i-a spus înţeleptului:
