De ce-şi bat istoricii joc de noi (partea 1)? Unul din împăraţii romani, Caligula sau Iulian, a fost inventat
George Orwell spunea odată că „cine controlează trecutul, controlează viitorul, iar cine controlează prezentul, controlează trecutul”. Eu am început să mă îndoiesc mai demult de veridicitatea unor informaţii istorice, care ne-au fost livrate de cercetători, iar noi le-am crezut prea uşor. Aşa cum sincer mă îndoiesc că ar fi existat vreodată în istorie vreun împărat Charlemagne (Cine dracu e Carol cel Mare? Împăratul Charlemagne se pare că n-a existat niciodată!), inaugurez cu acest articol o serie de reflecţii prin care am să pun la îndoială existenţa unor personaje istorice. Şi totuşi, nu uitaţi că ceea ce veţi găsi aici sunt doar ipoteze de lucru, nu şi adevăruri absolute. Dar noi ca oameni liberi trebuie să gândim, să ne punem întrebări, nu să acceptăm necondiţionat tot ceea ce ni se spune de către alţii.
Vom începe, aşa cum ne prezintă istoria oficială, doi mari împăraţi romani. Unul din ei este foarte cunoscut (Caligula), pe când celălalt este mai puţin cunoscut (Iulian). Caligula, conform istoriografiei oficiale, a trăit între anii 12 şi 41 şi a fost considerat drept cel mai nebun împărat din istoria omenirii (citeşte mai mult în acest articol Caligula, cel mai nebun împărat din istorie). Se pare că împăratul roman a fost asasinat la vârsta de 29 de ani de către propria sa gardă de protecţie. Cât priveşte celălalt împărat roman, Iulian (331-363), acesta a fost cunoscut ca fiind ultimul împărat roman păgân.
Pari doi împăraţi diferiţi, dar totuşi, dacă le analizăm puţin vieţile, vom observa nişte coincidenţe absolut frapante. Astfel, Caligula este asasinat ca urmare a unui complot, dar acelaşi lucru se întâmplă şi cu Iulian, care este asasinat, fiind rănit c-o săgeată, tot datorită unui complot. Şi mai interesant e faptul că împăratul Caligula şi-a luat acest nume întrucât, copil fiind, purta „caligule” sau „bocanci de soldaţi”. Pe de altă parte, Iulian, păgân fiind, era un adorator al zeului Mithras. Dar preoţii adoratori ai zeului Mithras purtau „caligule” sau „bocanci de soldaţi” roşii! Caligula, precum se ştie, era bolnav mintal şi îşi imagina ca fiind o zeitate încarnată. Pe de altă parte, unii istorici bizantini îl considerau pe împăratul Iulian drept „Domnul încarnat”.
Atât Caligula, cât şi Iulian, au avut domnii scurte şi asemănătoare ca durată (4 ani, Caligula şi 2 ani, Iulian), iar după morţile amândurora în imperiu au avut loc lupte interne pentru domnie. După moartea lui Caligula, în Imperiul Roman a început un război civil intern, iar trupele romane l-au ales pe Claudiu drept împărat. În schimb, după moartea lui Iulian, la fel s-a declanşat un război civil intern, iar până la urmă, tot trupele romane l-au ales pe Iovian drept împărat.
Întrebarea care se pune e următoarea: a fost inventat unul din împăraţi (poate Iulian)? Dacă da, cu ce scop? Pentru a da timpul istoric înainte?
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
George Orwell spunea odată că „cine controlează trecutul, controlează viitorul, iar cine controlează prezentul, controlează trecutul”. Eu am început să mă îndoiesc mai demult de veridicitatea unor informaţii istorice, care ne-au fost livrate de cercetători, iar noi le-am crezut prea uşor. Aşa cum sincer mă îndoiesc că ar fi existat vreodată în istorie vreun împărat Charlemagne (Cine dracu e Carol cel Mare? Împăratul Charlemagne se pare că n-a existat niciodată!), inaugurez cu acest articol o serie de reflecţii prin care am să pun la îndoială existenţa unor personaje istorice. Şi totuşi, nu uitaţi că ceea ce veţi găsi aici sunt doar ipoteze de lucru, nu şi adevăruri absolute. Dar noi ca oameni liberi trebuie să gândim, să ne punem întrebări, nu să acceptăm necondiţionat tot ceea ce ni se spune de către alţii.
