Se ştie că Ceauşescu era un vânător înfocat. Încă din 1974, la propunerea PCR, cetăţenilor străini le este interzis să mai vâneze urşi, cerbi sau capre negre. La scurt timp apar apoi „fondurile de vânătoare din anexa 1” – în fapt, terenurile unde doar Ceauşescu vâna. Preşedintele RSR ajunge în scurt timp să aibă exclusivitate în România la tot ce însemna vânat mare.
Dacă în ţară concurenţa fusese sugrumată, în zonă tot se mai găsea câte un adversar. De întrecere socialistă, desigur: un Jivkov la bulgari, sau un Tito la iugoslavi. Aşa că vânătorii brevetaseră metode de a trage de blana ursului vânat de Ceauşescu pentru a o face mai mare şi a câştiga medalii la concursurile internaţionale. Totul până când forurile internaţionale s-au prins şi au cerut ca la omologarea unui trofeu să se măsoare craniul ursului, şi nu blana. Cert e că, ajutat de o armată întreagă de oameni – la o singură vânătoare, 400-500 de persoane care nu îndrăzneau să ceară plată sau deconturi – Ceauşescu deţinea şi în anul 2000, potrivit revistei „Oameni în top”, titlul de cel mai performant vânător român.
Eugen Negrici, critic literar, specialist în literatura scrisă în timpul regimului comunist, dar şi un mare pasionat al vânătoriei, spune că este dezgustat de tablourile care îl înfăţişează pe Ceauşescu alături de capturile sale şi că dorinţa fostului conducător de stat de a ucide în cantităţi industriale arată, de fapt, “sublimarea dorinţei sale de putere”. „Trebuie spus în legătură cu aceste tablouri că ele nu se aflau în circulaţie, erau probabil expuse în palatele lui”, spune criticul.
Ceauşescu obişnuia să meargă la vânătoare la Râşca, dezvăluie Eugen Negrici, unde totul era organizat în cele mai mici amănunte. Acolo împuşca 80-100 de cerbi. „Însă ce m-a scârbit cel mai tare este că nu se sătura doar cu atât. De la Râşca, ajungea cu elicopterul la 30-40 de kilometri de Craiova, unde se afla pădurea Murca şi unde el avea o casă bine păzită. Aici mai împuşca vreo 30 de căprioare şi cerbi – animale care erau strigate pe nume, aduse special din Carpaţi şi aclimatizate. Pe 20 de kilometri în jurul acestei zone, noi, ceilalţi vânători, nu aveam acces”, mărturiseşte Negrici, care adaugă că “ în căderea unui cerb, a unui urs e ceva măreţ, aproape uman. Cunoaşteţi celebra frază a lui Ceauşescu, alături de mormanul de căprioare ucise: «Vedeţi? V-am făcut planul la carne!»”, îşi aminteşte criticul.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Se ştie că Ceauşescu era un vânător înfocat. Încă din 1974, la propunerea PCR, cetăţenilor străini le este interzis să mai vâneze urşi, cerbi sau capre negre. La scurt timp apar apoi „fondurile de vânătoare din anexa 1” – în fapt, terenurile unde doar Ceauşescu vâna. Preşedintele RSR ajunge în scurt timp să aibă exclusivitate în România la tot ce însemna vânat mare.
