Bancurile politice din epoca Ceauşescu – principala formă de rezistenţă a românilor
În comunism, în special în anii ’80 din epoca Ceauşescu, bancurile politice erau „la modă”, fiind ca un fel de supapă de refulare a unei populaţii care nu avea libertatea de exprimare. Deşi bancurile politice erau în toate țările comuniste, totuşi, în România circulația lor a fost mai intensă, funcția lor socială fiind mai mare ca în alte părți, în măsura în care nu exista un discurs alternativ cât de cât conturat. Rolul unui asemenea discurs anti-comunist a fost preluat de bancurile politice, constituind astfel un lucru tipic românească, de a face haz de necaz.
Bancurile politice se auzeau în toate mediile, iar oamenii, când se întâlneau, îşi comunicau mai întâi ultimele anecdote. Poate, cel mai cunoscut banc din anii ’80 era acesta: „Întrebare: ce este mai rece decât apa rece? Răspuns: apa caldă.” (asta în condiţiile când, pe vremea lui Ceauşescu, apa caldă era doar un vis frumos).
Bancurile ajung să-l privească explicit pe Nicolae Ceaușescu („La Radio Erevan, un ascultător întreabă: Se moare de cancer la gât? Răspundem: da, se moare, dar nu are”), ca şi pe Elena Ceaușescu („Ce vrăji a mai făcut savanta?”, prin analogie cu serialul TV „Ce vrăji a mai făcut nevasta mea, Samantha?”).
„Rezistenţa prin bancuri” a fost mai radicală și a cuprins o mare parte a populației. S-ar zice că a fost, în vremea lui Ceaușescu, principala formă de rezistenţă a românilor…
P.S. Încă un banc de pe vremea lui Ceauşescu: „Doi oameni stau de vorbă. La un moment dat unul dintre ei zice: – Hai dom’le să-ţi zic şi eu ultimul banc cu Ceauşescu pe care l-am auzit. Celălalt răspunde: – Dom’le, e păcat de dumneata, te văd om de treabă, de ce să ai necazuri? Eu lucrez la Securitate. – Aaa, lucrezi la Securitate? Atunci nu-i nicio problemă, o să-ţi repet bancul până te prinzi de poantă”.
În comunism, în special în anii ’80 din epoca Ceauşescu, bancurile politice erau „la modă”, fiind ca un fel de supapă de refulare a unei populaţii care nu avea libertatea de exprimare. Deşi bancurile politice erau în toate țările comuniste, totuşi, în România circulația lor a fost mai intensă, funcția lor socială fiind mai mare ca în alte părți, în măsura în care nu exista un discurs alternativ cât de cât conturat. Rolul unui asemenea discurs anti-comunist a fost preluat de bancurile politice, constituind astfel un lucru tipic românească, de a face haz de necaz.
