Misterioasa afacere Titus Oates: chiar au complotat iezuiţii să-l asasineze pe regele Angliei?

Ne aflăm în secolul al XVII-lea, mai precis în anul 1678 în Anglia. Această ţară era cuprinsă de nenumărate conflicte: de natură religioasă (între catolici, protestanţi şi anglicani), de natură politică (între parlamentari şi regalişti) şi de natură economico-socială (între bogaţi şi săraci).

În această atmosferă tensionată, mai apare o afacere misterioasă, care se transformă într-un scandal public, în jurul unui personaj necunoscut – Titus Oates. Acesta era un fost pastor protestant, convertit la catolicism mai mult din interes decât din convingere, caracter josnic, demn de dispreţ şi care-şi atrăsese ură pretutindeni pe unde trecuse.

După ce a trăit o vreme printre iezuiţii englezi din Saint-Omer, a fost expulzat de ei fără niciun ban, s-a întors în Anglia şi, în 1678, scorni un denunţ în care-i acuza pe iezuiţi că au pus la cale un complot urmărind incendierea Londrei, asasinarea regelui (Charles al II-lea), întronarea fratelui său, Jacob, cucerirea Angliei cu ajutorul olandezilor şi al francezilor şi restabilirea catolicismului. El adresă un exemplar după acest raport regelui şi un al doilea exemplar unui celebru judecător de pace, sir Edmund Berry Godfrey.

Se făcu o percheziţie la secretarul ducelui de York (viitorul rege Jacob al II-lea); ea scoase la iveală o corespondenţă foarte compromiţătoare cu părintele La Chaise, confesorul regelui francez, Ludovic al XlV-lea. Denunţarea calomnioasă dădu la iveală o uneltire adevărată!

În clipa aceea avu loc o a doua lovitură de teatru: judecătorul Godfrey fu găsit asasinat pe un drum din împrejurimile Londrei. Cine l-a ucis? A rămas un mister, şi toată lumea nu mai vedea pretutindeni decât iezuiţi înarmaţi. Chiar şi femeile nu mai ieşeau din casă decât înarmate cu un pumnal.

Regele, care nu dădea crezare complotului, fu silit să simuleze că se teme şi să dubleze garda la Whitehall. În zadar câteva spirite rezonabile invocară josnicia personală a lui Titus Oates, absurditatea unei crime fără obiect, deoarece Godfrey nu avusese asupra lui decât o copie după un document care-şi produsese efectul său deplin; curând chiar şi aceştia, expuşi unui adevărat şantaj din partea opiniei publice, se văzură constrânşi să afirme încrederea lor în Oates. Se dezlănţui astfel o teroare nemaipomenită…