Becerrillo – câinele de război terifiant al cuceritorilor spanioli

Câinii au fost folosiți ca arme puternice de război, cel puțin în ultimii 3.000 de ani. Vechii egipteni, greci, perși, sarmați, asirieni, britanici și romani sunt cunoscuți că au folosit câini în luptă sau în alte scopuri. Dar conchistadorii spanioli au folosit câini de război la o scară care fusese rar văzută înainte și cu efect devastator.

Cea mai veche relatare scrisă despre câinii de război provine dintr-o sursă clasică despre Alyattes, regele Lydiei. Se spune că mai mulţi câini de război au atacat și ucis invadatori într-o luptă împotriva cimerienilor, în jurul anului 600 î.Hr.

Cristofor Columb a fost primul care a folosit câinii ca arme în Lumea Nouă. El i-a eliberat asupra indigenilor în 1493 și pentru a dispersa grupurile care au venit să-i oprească debarcarea în Jamaica, în 1494. Dar bătălia de la Vega Real din 1495 l-a trezit pe Columb la potențialul pe care câinii îl aveau ca arme împotriva locuitorilor acestui nou pământ. La 27 martie 1495, Columb și fratele său Bartolomeu au mărșăluit pe uscat pe Hispaniola cu 200 de oameni, 20 de călăreți și 20 de câini Mastiff spanioli pentru a lupta cu indigenii Arawak, care se opuneau dominației spaniole. Cei 20 de câini i-au făcut bucăţi pe amerindieni.

Cu fiecare călătorie ulterioară făcută în America, sute și apoi alţi mii de câini au fost aduși. Cea mai populară rasă era cea a Mastiffilor, care cântăreau până la 100 de kilograme și putea zdrobi oasele celor atacaţi cu fălcile lor masive. Dimensiunile lor mari și aspectul feroce au insuflat teroare în rândul populației indiene. Conchistadorii renumiți, precum Balboa, Velasquez, Cortes, De Soto, Toledo, Coronado și Pizarro, au folosit câinii ca instrumente de subjugare, execuție și ca formă de război psihologic. Dar Juan Ponce de Leon, un oficial militar de top din guvernul colonial din Hispaniola, a fost cel care l-a dezlănțuit pe cel mai înverșunat războinic dintre toți – Becerrillo.

Becerrillo, un nume care înseamnă „Micul Taur”, era un câine cu ochi căprui și piele roșie, deținut de exploratorul spaniol Juan Ponce de Leon, dar adesea încredințat în grija conchistadorilor căpitanului Diego Guilarte de Salazar și Sancho de Aragon. Originile lui Becerrillo sunt incerte, dar se crede că s-a născut în America.

Ponce de Leon a fost cel care a cucerit Puerto Rico. După ce a ajuns acolo în 1508, și-a umplut buzunarele cu aur înainte de a-l convinge pe fiul lui Cristofor Columb, Diego, să-l declare guvernator al insulei. Apoi a pornit cu bărbați și câini pentru a supune populația indigenă și a deveni bogat.

Câinele Becerrillo a devenit o armă puternică; el a fost învățat să facă distincția între spanioli și băștinași, să caute și să omoare captivii fugari și să omoare în lupte. Istoricul și cronicarul spaniol din secolul al XVI-lea, Bartolome de las Casas, spunea că Becerrillo „îşi ataca dușmanii cu o furie nebună și îşi apăra prietenii cu mult curaj”, adăugând că indigenilor le era mai frică de zece soldați spanioli, cu Becerrillo, decât de o sută, fără el.

În 1512, norocul lui Ponce de Leon avea să se schimbe. Diego Columb a devenit invidios pe bogățiile pe care Ponce de Leon le dobândea în Puerto Rico. Diego l-a convins pe rege să-l numească guvernator în schimb, uzurpându-l oficial pe Ponce. Nepregătit să renunțe la bogății, Ponce a pornit pentru a cuceri o insulă numită Bimini, care se zvonea că era plină de aur și comori. El a pornit în 1512, lăsând Becerrillo în grija lui Guilarte de Salazar și Sancho de Aragon.

Salazar s-a grăbit să-l folosească pe Becerrillo în luptă. Într-o noapte, Becerrillo i-a alertat pe conchistadori despre un atac surpriză lansat de către amerindieni. Salazar a intrat în acțiune cu câinele alături, iar în doar 30 de minute, Becerrillo a atacat şi a ucis 33 dintre băștinași, lăsând în urmă un câmp de luptă de cadavre.

Însă, o relatare a arătat că Becerrillo avea şi milă. Conchistadorii au fost campați în afara așezării Caparra din Puerto Rico, așteptând sosirea guvernatorului spaniol. Căutând ceva cu care să se distreze, Salazar i-a dat unei bătrâne o foaie de hârtie împăturită, spunându-i să o predea guvernatorului. Când femeia a început să se îndrepte să ia hârtia, Salazar l-a eliberat pe Becerrillo, poruncindu-i să o omoare. În timp ce câinele alerga spre ea, femeia s-a lăsat în genunchi și a strigat „Te rog, domnul meu câine. Te implor, domnule câine, te rog nu mă răni”. Becerrillo a adulmecat femeia și apoi, neascultând ordinelor stăpânului său, s-a întors și a plecat. Când guvernatorului i s-a spus ce s-a întâmplat, el a eliberat-o pe bătrână.

Becerrillo şi-a pierdut viaţa într-o dimineață a anului 1514, când indigenii din insula Vieques l-au capturat pe Sancho de Aragon. Potrivit unui istoric spaniol, câinele i-a urmărit pe atacatori, făcându-și drum prin apă. Becerrillo a devenit o țintă ușoară și a fost lovit de o salvă de săgeți. Soldații spanioli i-au cauterizat rănile, dar el a murit la scurt timp după aceea. I s-a făcut o înmormântare secretă și se pare că a fost plâns foarte mult de conchistadorii spanioli.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.