Regii Franţei au avut o viaţă foarte tumultoasă, şi ei sunt printre cei mai cunoscuţi regi din lume. Au atras atenţia prin extravaganţele lor şi prin controversele care le-au stârnit în jurul persoanelor lor. Poate cel mai cunoscut rege francez din toată lumea este celebrul Ludovic al XIV-lea, cel care a spus “Statul sunt eu”. Să vedem împreună un top al celor mai neobişnuite morţi ale regilor francezi.
1) Ludovic I cel Pios (778-840) – mort de inaniţie şi supărare
În afară de rege al Aquitanei (o provincie mare din Franţa), Ludovic I a fost şi Sf. împărat Romano-German. El a murit pe 2 iunie 840, în prezenţa fratelui său, Drogo şi a mai multor clerici. Se spune că ar fi murit datorită inaniţiei şi supărării.
2) Ludovic al III-lea (863-882) – mort pentru că s-a lovit cu capul de tocul unei uşi
Regele se îndrăgostise de fiica unuia din supuşii săi, pe nume Germond. într-o zi, când se plimba călare, o văzu şi începu s-o urmărească. Speriată, fata o luă la fugă şi se ascunse în casa tatălui ei; regele nu se lăsă şi vru să intre după ea, fără să coboare însă de pe cal. Uşa fiind joasă şi strâmtă, calul trecu, dar regele nu se aplecă destul de mult şi se lovi cu capul de toc. În două zile muri.
3) Carloman al II-lea (866-884) – mort la vânătoare
Devenit rege după moartea fratelui său, Louis III, Carloman II îşi găsi sfârşitul tot într-un mod accidental, la vânătoare, pe 12 decembrie 884.
4) Eudes I (Odo) (860-898) – mort de manie acută
Devenit rege al Franţei de Vest în 888, Odo şi-a dat duhul pe 8 februarie 898, datorită unei crize de manii acute.
5) Ludovic al IV-lea (920-954) – accident de călărie
Denumit şi “Transmarinus” (adică “de peste mări”), nepotul regelui Angliei, Ludovic al IV-lea, ca rege al Franţei, a domnit 18 ani, până pe 10 septembrie 954, când a murit datorită căzăturii de pe cal.
6) Ludovic al V-lea (967-987) – otrăvit de mama sa
Denumit şi “cel leneş”, Ludovic al V-lea a fost ultimul rege carolingian; el a murit în mai 987, se pare omorât de mama sa.
7) Filip al VI-lea (1293-1350) – mort datorită exceselor sexuale
Regele se bucura de o sănătate excelentă, şi probabil că şi-ar fi făcut succesorul să aştepte mult şi bine, de nu s-ar fi căsătorit, la cincizeci şi şapte de ani, cu vara sa Blanche d’Evreux care, la cei doar şaptesprezece ani ai ei, trecea – după spusele lui Brantome – drept cea mai frumoasă prinţesă din vremea ei. În treacăt fie spus, tânăra mai fusese şi logodită cu fiul lui. Nici nu trecuse bine un an, şi prea drăgăstosul rege murea de epuizare, răpus – spune Michelet- de “excesele sale se*uale”.
8 ) Carol al VII-lea (1403-1461) – mort de inaniţie
Se ştie că regele a murit de foame, dar se pune întrebarea dacă a murit de foame pentru că nu mai putea să mănânce, sau pentru că nu mai voia să mănânce. După unii istorici, obsedat de teama de a nu fi otrăvit de propriul său fiu, Delfinul – viitorul rege Ludovic al XI-lea -, care se răzvrătise pe faţă împotriva tatălui său, Carol al VII-lea hotărî să nu se mai hrănească: “Pe sfântul Ioan, nu vom mai mânca!”, ar fi spus el, înainte de a începe un post care a durat opt zile.
9) Carol al VIII-lea (1470-1498) – mort pentru că s-a lovit de pragul de sus
În ajun de Paşti, regele Carol al VIII-lea ieşea din camera reginei Anne de Bretagne, soţia lui, ducându-se să asiste împreună la jocul cu palma care avea loc în şanţurile castelului. Cei doi suverani trecură printr-o galerie care era cel mai indecent loc al casei, deoarece toată lumea se pişa acolo. Intrând în această galerie cu plafonul foarte coborât, deşi mic de statură, regele se lovi cu capul de pragul de sus. Ceea ce nu l-a împiedicat să se ducă să asiste la joc; în timp ce privea, căzu brusc pe spate şi amuţi. Era ora două după-amiaza. De trei ori îşi recapătă graiul şi de fiecare dată repetă: “Să m-ajute Dumnezeu, Fecioara MAria, sfântul Claude şi sfântul Blaise!”
Carol al VIII-lea se stinse la ora unsprezece, pe o biată saltea de paie instalată în acea galerie funestă în care toată lumea se pişa. Şi aşa părăsi această lume un rege atât de puternic şi mare, într-un loc atât de mizerabil, el, care avea atâtea case frumoase…