Deşi liftul este o invenţie a vremurilor moderne (ce ne-am face dacă am trebui să urcăm la etajul 50 pe scări…), totuşi să nu uităm că el a fost folosit şi în alte secole, chiar în versiuni rudimentare. Astăzi am să vă povestesc (dacă nu ştiaţi deja) despre „scaunul zburător” al regelui francez Ludovic al XV-lea, un fel de lift rudimentar care funcţiona perfect în urmă cu circa 280 de ani.
Ludovic al XV-lea (1710-1775) a fost unul dintre cei mai longevivi monarhi din istoria omenirii; a domnit 60 de ani peste Franţa, ceea ce trebuie să recunoaşteţi că a fost o adevărată performanţă. Dar, regii, de obicei, aveau o mulţime de amante (aşa era moda!). Aşa că era o sarcină dificilă chiar şi pentru un monarh în a păstra o cât de puţină intimitate, atunci când dorea noaptea să-şi viziteze în secret una din amante. Oamenii din Curte te vedeau şi zvonurile „zburau” foarte repede…
Pentru a scăpa de sarcina plictisitoare de a urca mai multe scări pentru a ajunge la amanta sa (nici fizicul nu-l ajuta prea mult), Ludovic al XV-lea a folosit un mecanism destul de diferit pentru acele vremuri (Să nu uităm că ne aflăm într-o epocă în care nu fusese inventată electricitatea şi nici măcar motorul cu aburi!) Aşa că, pentru monarh, fu construit un așa-numitul „scaun zburător”, ce a fost instalat în 1743, şi care permitea atât regelui cât şi amantei sale regale să se viziteze în secret, fără privirile curioase ale personalului de la Curte. Acest „lift primitiv” a fost inițial creat pentru Madame de Chateauroux, una din iubitele lui Ludovic, iar mai târziu a fost folosit de către celebra amantă regală Madame de Pompadour.
„Scaunul zburător” era, de fapt, un dulap înalt, de care era agățată o frânghie, iar ocupantul trăgea de frânghie, pentru a ridica sau a coborî întreg mecanismul. Sistemul prezenta un număr de contragreutăți și roți de transmisie, care s-au dovedit a fi eficiente. Ludovic al XV-lea a ordonat ca acest scaun să fie făcut de către unul din mașiniştii săi preferaţi, Blaise-Henri Arnoult. Regele putea intra în „scaunul zburător” din balconul său.
Ludovic al XV-lea a avut o slăbiciune pentru această nouă tehnologie. El dăduse ordin în crearea unor „mese zburătoare”, situate chiar deasupra bucătăriilor, putând fi ridicate în sus şi coborâte în jos, încărcate cu alimente; acest lucru permitea regelui să se bucure de o cină intimă, fără mai avea parte de prezenţa servitorilor.