Liderul comunist Gheorghe Gheorghiu Dej a fost un „colaborator” secret al regelui Carol al II-lea?

În ianuarie 1933, guvernul ţărănist al României, condus de Alexandru Vaida Voevod, hotărăşte reducerea salariilor timp de 3 luni. Măsura îi afectează şi pe salariaţii Atelierelor CFR de la Griviţa, care aveau 8.000 de angajaţi în acele vremuri. Aceştia încep să se revolte şi declară grevă. Între timp, guvernul ţărănist, la insistenţa „calului troian” al regelui Carol al II-lea, Armand Călinescu, adoptă un proiect de lege (ce a fost aprobat de Parlament) prin care se autorizează proclamarea stării de asediu, pe motiv că ţara se confruntă cu pericolul unei revoluţii comuniste.

Ulterior au loc confruntări armate între forţele de ordine şi greviştii de la Griviţa. Bilanţul e tragic: 4 morţi şi sute de răniţi din rândul protestatarilor. După 1945, comuniştii prezintă evenimentele din februarie 1933 drept o „luptă eroică a muncitorilor de la Griviţa împotriva capitaliştilor feroce”. Dar, ca întotdeauna, adevărul e undeva la mijloc.

Autorităţile din acele vremuri spuneau că „revolta de la Griviţa” n-a fost altceva decât o încercare a comuniştilor români (susţinuţi de Moscova) de a face o revoluţie bolşevică în România. Dar, regele Carol al II-lea nu era deloc înspăimântat de comuniştii români, ci mai degrabă de o mişcare populară din acea vreme, condusă de profesorul Grigore Forţu, şi care o viza direct pe Elena Lupescu, amanta regelui Carol. Aşadar, e posibil ca evenimentele de la Griviţa să fi fost provocate chiar de autorităţi, pentru a justifica „starea de asediu”, şi, astfel, în această situaţie să se aplice o serie de măsuri anti-democratice. Nici chiar Corneliu Zelea Codreanu, liderul legionarilor români (duşmani de moarte a comuniştilor) nu vede în evenimentele de la Griviţa drept o conspiraţie a Moscovei; el spune foarte clar că revolta muncitorilor ceferişti era cauzată de foamete şi de nedreptăţi.

Însă, foarte interesantă e următoarea informaţie: se pare că Siguranţa (echivalentul „Securităţii” comuniste, şi care era „mâna dreaptă” a regelui Carol al II-lea) şi-ar fi infiltrat în mişcările de protest de la Griviţa agenţi provocatori. În plus, Siguranţa ar fi apelat la un şiretlic subtil: li s-a permis unor comunişti notorii să acţioneze nestingherit, pentru a agita spiritele, înainte de revoltele din februarie 1933 de la Griviţa. Astfel, fostul lider comunist Gheorghe Gheorghiu Dej a fost lăsat în anul 1932 şi la începutul lui 1933 să umble în toată ţara, pe la toate atelierele CFR, şi să provoace lucrurile, cu acceptul tacit al Direcţiei Generale a CFR. Cum a fost posibil ca Gheorghe Gheorghiu Dej să fie lăsat liber să acţioneze, timp de 1 an, fără ca Siguranţa să intervină deloc?

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.