Enigma celebrului naufragiat „Robinson Crusoe”: de unde s-a inspirat autorul acestui roman?


Cine nu a citit sau nu a auzit vreodată de celebrul roman de aventuri „Robinson Crusoe”, scris de Daniel Defoe în anul 1719? Cartea este o autobiografie de ficțiune a presupusului autor, al cărui nume este omonim cu cel al titlului romanului, descriind supraviețuirea și viața acestuia după naufragierea sa pe o insulă tropicală din largul coastei Venezuelei de astăzi, timp în care întâlnește locuitori nativi ai Americii, captivi și marinari răsculați, înainte de a fi salvat.

Scoţianul naufragiat în apropiere de Chile

Romanul cel mai important al lui Defoe s-a bazat până la un punct pe extraordinarele aventuri ale unui contemporan, Alexander Selkirk, a cărui dramatică supravieţuire a fost relatată de Woodes Rogers în „O călătorie pe mare în jurul lumii”. Selkirk, al şaptelea fiu al unui cizmar scoţian, a preferat să fugă pe mare decât să înfrunte acuzaţia de comportament indecent în biserică. La sfârşitul anului 1704 naviga într-o flotilă aflată sub comanda lui William Dampier. Din motive necunoscute, Selkirk ajungea într-un conflict atât de acut cu căpitanul vasului său, încât cerea să fie debarcat pe o insulă pustie din arhipelagul Juan Fernandez, în apropiere de coasta statului Chile. Înainte ca vaporul să plece, se răzgândea şi implora să fie luat înapoi, dar superiorul îl refuza.

Următorii patru ani scoţianul abandonat supravieţuia singur, ajutat doar de strictul necesar care încăpuse într-o ladă de marinar. Asta însemna câteva haine, ceva mâncare, jumătate de kilogram de tutun, o muschetă, un ceainic, un topor şi un cuţit. Conform mărturisirii sale, îi rămăsese şi Biblia, care avea să devină cea mai preţioasă comoară a neîntreruptei lui singurătăţi. Crusoe avea şi el lucruri asemănătoare, cu ajutorul cărora reuşea să înjghebe o plută şi să mai aducă alte lucruri de pe vasul naufragiat – inclusiv trei Biblii. Citea Scripturile cu mare atenţie, gândindu-se la cât de mult mai avea de stat.

La fel ca şi Crusoe, Selkirk a găsit izvoare cu apă bună de băut şi capre sălbatice. Avea în plus porci şi găini, care se adăugau hranei compuse din peşte şi fructe exotice. Deşi apăsat de singurătatea izolării, puternicul aventurier izbutea să-şi improvizeze haine din piei de capră, folosind un cui vechi în loc de ac. Din resturi de ciorapi şi o bucată de pânză şi-a făcut o cămaşă nouă. Şi, la fel ca replica lui literară, Selkirk îşi construia încăperi de dormit şi de gătit şi învăţa să aprindă focul frecând una de alta două bucăţi de lemn de pin.

Era salvat la începutul lui 1709 de către Rogers, care conducea o expediţie în Mările Sudului, avându-l pe Dampier ca navigator. Rogers s-a împrietenit cu Selkirk şi mai târziu i-a oferit comanda unui vas capturat, The Increase. Curajosul scoţian a murit pe mare în 1721, dar înainte – ori de câte ori petrecea ceva vreme în ţara natală – prietenii îl găseau profund schimbat. Se spunea că şi-ar fi făcut o hrubă ca să-şi poată petrece ore lungi în meditaţie solitară, parcă regretând plecarea de pe izolata insuliţă din Pacific.

Reţinut 20 de ani în regatul Ceylon-ului

O altă sursă reală de inspiraţie pentru romanul lui Defoe ar fi putut fi amintirile publicate de către londonezul Robert Knox, care a fost reţinut vreme de 20 de ani, împotriva voinţei lui, în regatul Ceylon (azi Sri Lanka). Obiceiurile naţionale exotice şi frumuseţea naturală a munţilor împăduriţi cu arbori de treizeci de metri aveau să-i fascineze pe cititorii volumului publicat de Knox în 1681, „O relatare istorică despre Insula Ceylon”. În 1659, pe când avea 19 ani, Knox, tatăl său şi ceilalţi marinari de pe un vas comercial fuseseră capturaţi de către ceylonezi. Dar prizonieratul lor se dovedise ciudat de plăcut. Niciodată închişi, puteau călători liber, puteau face comerţ şi îşi puteau construi case proprii – atâta vreme cât nu se apropiau de ţărm şi nu încercau să fugă. Knox a pus pe picioare o plantaţie şi câţiva dintre prietenii lui s-au căsătorit cu localnice. Hotărât tot timpul să se întoarcă acasă, s-a stabilit într-un cătun, respingând ofertele regelui de a-l face secretar la Curte. În cele din urmă a reuşit, împreună cu un prieten, să însceneze o falsă călătorie de afaceri care le cerea să traverseze insula, ajungând acolo pe coastă la timp ca să se îmbarce pe un vas britanic ce pleca spre casă.

Deşi monarhul autocrat al Ceylonului putea fi foarte aspru la mânie, iar societatea se baza pe un riguros sistem de caste, observaţiile lui Knox denotă limpede că insula era paşnică şi civilizată. Pe de altă parte, canibalismul – cel mai oribil exemplu de comportament prezentat de Crusoe – se baza şi el pe mărturiile navigatorilor.

Surse: Fragment din cartea „Mari enigme ale trecutului” (scanare si editare proprie), wikipedia.org
Foto: wikipedia.org (Commons Creative – free, prelucrata)
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Ads Blocker Image Powered by Code Help Pro

Aveti un program de blocare a reclamelor

Va rugam sa ne sustineti, dezactivand programul de blocare a reclamelor. Va multumim!

Powered By
100% Free SEO Tools - Tool Kits PRO