Ce „creaturi luminoase” l-au impresionat atât de tare pe marele poet Goethe, încât a simţit nevoia să le amintească în autobiografia sa?
Întâmplarea de mai jos a avut loc în septembrie 1768, deci acum aproape două secole și jumătate. Un adolescent care nu avea nici 20 de ani călătorea de la Frankfurt către Universitatea din Leipzig, împreună cu alţi doi pasageri. Plouase aproape toată ziua, iar trăsura care îi transporta urcau cu greutate un deal. Pasagerii coborâseră şi mergeau pe jos, pe lângă cai, atunci când adolescentul observă un obiect luminos straniu, la nivelul solului:
„Deodată, într-o râpă pe partea dreapta a drumului, văzui un fel de amfiteatru, luminat minunat. Într-un spaţiu în formă de pâlnie, se aflau numeroase luminiţe strălucitoare, plasate una peste alta; străluceau atât de tare, că te orbeau. Dar, şi mai uimitor era faptul că ele nu stăteau nemişcate, ci săreau încoace şi încolo, de sus în jos şi viceversa, în toate direcţiile. Totuşi, cea mai mare parte a lor rămâneau nemişcate şi străluceau. M-am despărţit cu mare greutate de acest spectacol, pe care aş fi vrut să-l examinez mai îndeaproape… Nu ştiu dacă erau licurici sau o mulţime de creaturi luminoase.”
Adolescentul ce a povestit toate acestea nu era altcineva decât marele poet, gânditor şi om de ştiinţă Goethe. Vom găsi cele spuse mai sus în cartea a şasea a autobiografiei sale. Ce erau aceste „creaturi luminoase”, dacă nu licurici?
Întâmplarea de mai jos a avut loc în septembrie 1768, deci acum aproape două secole și jumătate. Un adolescent care nu avea nici 20 de ani călătorea de la Frankfurt către Universitatea din Leipzig, împreună cu alţi doi pasageri. Plouase aproape toată ziua, iar trăsura care îi transporta urcau cu greutate un deal. Pasagerii coborâseră şi mergeau pe jos, pe lângă cai, atunci când adolescentul observă un obiect luminos straniu, la nivelul solului:
