Eugen Ionescu, celebrul scriitor româno-francez, era mare băutor de whisky
1 iunie 1970. Eugen Ionescu, se afă în Kuala Lumpur. Făcea parte dintr-o delegaţie de scriitori francezi care se întorcea din Japonia în Franţa. Trecând pe strada animată şi luminată a oraşului, el a exclamat: „E un soi de Calea Victoriei“. Bineînţeles, Eugen Ionescu se referea la Calea Victoriei din Bucureşti de pe vremea tinereţii lui. Ce e interesant e că, după câteva decenii bune de înstrăinare, el nu găseşte alt termen de comparaţie decât ceva din patria sa de origine.
Tot la Kuala Lumpur, la un banchet, amfitrioana toarnă whisky în pahare şi, în timp ce toţi ceilalţi degustau cu încetinitorul licoarea, Eugen Ionescu goleşte paharul imediat. I se pune atunci o sticlă întreagă la îndemână şi el – fericit că e singur şi fără nevasta care-l opreşte de la atari voluptăţi – se serveşte din ce în ce mai excitat, înveselindu-i pe toţi cu o vervă îndrăcită. Are – nu ca alţii – o beţie care-l dispune, dătătoare de bucurii lăuntrice, dar şi de manifestări rejuisante pentru ambianţă. S-a simţit omul bine, cum rar se întâmplă în stare de luciditate. Are, precum se vede, şi băutura un rost pentru oamenii care altcum nu găsesc prea multă fericire în viaţă.
1 iunie 1970. Eugen Ionescu, se afă în Kuala Lumpur. Făcea parte dintr-o delegaţie de scriitori francezi care se întorcea din Japonia în Franţa. Trecând pe strada animată şi luminată a oraşului, el a exclamat: „E un soi de Calea Victoriei“. Bineînţeles, Eugen Ionescu se referea la Calea Victoriei din Bucureşti de pe vremea tinereţii lui. Ce e interesant e că, după câteva decenii bune de înstrăinare, el nu găseşte alt termen de comparaţie decât ceva din patria sa de origine.
