Ipoteză incredibilă în cazul statuilor uriaşe de pe Insula Paştelui: „Giganţii au mers pe propriile picioare”

După îndelungi studii făcute în anii ’80, cercetătorul Thor Heyerdhal a ajuns la concluzia că giganticele statui de piatră din Insula Paştelui – aşa-numitele „maois” – „au mers pe propriile picioare”, respectiv au fost transportate, în poziţie verticală, de un număr mic de oameni.

Stând un interval mai mare de timp pe Insula Paştelui, aflată în Oceanul Pacific, la 3760 km de coastă, în faţa oraşului Valparaiso, Thor Heyerdahl a constatat că terenul pe unde au fost transportaţi giganţii este mai dur decât piatra din care sunt confecţionaţi, baza lor având marginile rotunjite, ca urmare a frecării din timpul transportului.

Cercetătorul a fost ajutat şi de inginerul ceh Pavel Pavel, autor al ipotezei despre transportul vertical al statuilor. În urma numeroasele calcule, diagrame, modele la scară redusă şi studii ale documentaţiei disponibile, s-a constatat că transportul statuilor megalitice a fost realizat exclusiv prin mijloace mecanice, respectiv prin folosirea ingenioasă a legilor fizicii pentru utilizarea forţei gravitaţiei în beneficiul transportului. Două experienţe efectuate la faţa locului, în prezenţa ziariştilor şi a unor echipe de filmare, au confirmat ceea ce era doar o ipoteză. Respectiv că primii locuitori ai insulei, veniţi de pe coasta Perului cu bărci purtate de curenţii marini, iar ulterior din Polinezia, au transportat, cu secole in urmă, aceste statui din craterul vulcanului Rano Raraku – unde se află o carieră de piatră – pe distanţe de mai mulţi kilometri.

În legătură cu această insulă de origine vulcanică şi de formă triunghiulară, cu o populaţie puţin numeroasă, formată din polinezieni, s-au ţesut numeroase legende de când a fost descoperită, în 1722, de amiralul olandez Jacob Rogeveen. Locuitori săi, cu o cultură proprie, au o scriere misterioasă denumită „kokau rongo rongo’ şi sunt maeştri în arta cioplitului în piatră.