Chiar a reuşit savantul Bogdan Petriceicu Haşdeu să comunice cu fiica lui, dincolo de moarte?

1.860 vizualizari
Foto: prelucrare proprie

În România, începutul cercetărilor parapsihologice îl datorăm savantului Bogdan Petriceicu Haşdeu, mare filozof, istoric şi lingvist. Haşdeu a studiat istoria românilor sub toate aspectele sale: filosofia istoriei, istoria dreptului, istoria limbii, istoria obiceiurilor și datinilor, etimologia, folclorul etc.

O întâmplare nefericită îl face să devină adeptul spiritismului și al ocultismului în general, de care se ocupă temeinic, devenind o personalitate în domeniu. Care au fost împrejurările? În 1888, lui Haşdeu îi moare unica fiică, Iulia, un geniu. Fără a se gândi câtuși de puțin că în spiritism ar putea găsi vreo mângâiere, acesta primește de la fiica sa o comunicare spiritistă prin scriere automată, de care nici el singur nu-și dă seama.

Dorind să înfrângă limitele morții care îl despărţea de fiica lui, Hasdeu se dedică experimentelor spiritiste. În prologul celebrei sale cărți despre spiritism „Sic Cogito”, el afirmă că scrierea lucrării s-a produs în „transă transcendentală”, la 6 luni după moartea fiicei sale, în urma contactului cu spiritul ei.

„Trecuseră șase luni de la moartea fiicei mele. Era în martie – iarna plecase; primăvara nu sosea încă. Într-o seară, umedă și posomorâtă, ședeam singur în odaie, lângă masa mea de lucru. Dinainte-mi, ca întotdeauna, era o hârtie și mai multe creioane. Fără să știu, mâna mea luă un creion și îi rezemă vârful de luciul hârtiei.

Începui a simți la tâmpla stângă bătăi scurte și îndesate, întocmai ca și când ar fi fost băgat într-însa un aparat telegrafic. Deodată, mâna mea se puse în mișcare fără astâmpăr. Vreo cinci secunde cel mult. Când brațul se opri și creionul căzu dintre degete, mă simții deșteptat dintr-un somn, deși eram sigur că nu adormisem. Aruncai privirea pe hârtie și citii acolo foarte limpede: «Je suis heureuse; je faime; nous nous reverrons, cela doit te suffire. Iulie Hasdeu».(„Sunt fericită; te iubesc; ne vom revedea, asta ar trebui să-ți ajungă, lulia Hasdeu”). Era scris și iscălit cu slova fiicei mele.“

După cum declară el însuși în prologul cărții „Sic cogito”, semnul de viață de dincolo de moarte din partea fiicei sale i-a orientat atenția, intelectul spre studierea fenomenelor de care astăzi se ocupă parapsihologia.

Haşdeu crede că lulia de acolo, de sus, îl veghează și îi dictează în întregime comportamentul. El susține că fiica lui avea însușiri spiritiste, înainte chiar de a fi murit și se lăsă condus de ea…