La 18 august 1897 pleca din Anvers (Belgia), în călătoria sa antarctică, vasul „Belgica”. La bord se afla un echipaj compus din 19 membri. El avea ca scop explorarea complexă a Polului Sud. Printre protagoniștii ei s-a numărat şi celebrul naturalist român Emil Racoviță.
La întoarcerea din regiunile polare sudice, „Belgica” a făcut o escală în Argentina. Aici, colonia românească l-a primit pe Emil Racoviță cu onoruri. În cinstea lui au fost organizate, între altele, adevărate banchete.
O româncă, căsătorită cu un argentinian, l-a servit la ea acasă cu cele mai alese bucate. La un moment dat, a așezat pe masă o farfurie cu cârnăciori bine rumeniți.
– Serviți, domnule Racoviță!, și-a îmbiat ea oaspetele.
Deși sătul, tânărul savant român n-a putut rezista insistențelor amfitrioanei. A luat un cârnâcior, a gustat din el, l-a mâncat, apoi a cerut altul și altul…
– Sunt delicioși acești cârnăciori argentinieni! a exclamat musafirul. Aș vrea să-mi spuneți cum i-ați preparat…
– Ca la noi la București, din carne tocată, cu puțin usturoi, cu piper și cu sare…
Auzind răspunsul, Racoviță a făcut ochii mari, parcă rușinat, neștiind ce să spună. Gazda i-a explicat că mâncase mititei pregătiți după rețeta muntenească, dar cărora el, moldoveanul, cu siguranță n-avusese prilejul să le simtă până atunci gustul, fiindcă la lași, unde se născuse și copilărise, se pare, nu se cunoștea acest fel de bucate…