Generalul român în rezervă Emil Străinu ne vorbeşte în cartea sa „Războiul îngerilor” despre o armă terifiantă – „tunul cu infrasunete”, inventată undeva în anii ’60 de către un profesor francez. Povestea este următoarea:
Profesorul V. Gavreau, conducătorul Laboratorului de electroacustică al unui institut de cercetări din Marsilia, a observat că el şi colaboratorii săi, după ce s-au mutat într-o clădire nouă, sufereau cu toții de dureri de cap, amețeli, senzații de vomă, etc. Ulterior, s-a constatat că un ventilator uriaș al instalației de climatizare împingea aerul în conducte cu intermitență, generând infrasunete cu frecvența de aproximativ 20 de Hz.
Acest fenomen l-a făcut pe profesorul francez să înceapă să facă experiențe cu sunete extrem de joase, construind în final un „tun cu infrasunete”. În cazul primului tun construit, cu sunete în banda de 19 Hz, la limita audibilului, cercetătorii au constatat că propriile organe interne au început să vibreze, producându-le dureri insuportabile. Ciudat era faptul că vibrațiile au continuat mult timp după ce dispozitivul a fost oprit, în final ele amortizându-se.
După cercetări ulterioare diverse, cele mai periculoase arme cu infrasunete pentru om s-au dovedit a fi undele cu frecvențe de 6-7 Hz, care emise cu o putere de 1 MW, au o rază de acțiune de peste 10 km.
Cel mai grav e faptul că – spune generalul Emil Străinu – efectele acestui tun cu infrasunete asupra oamenilor sunt letale, la energii mari, producându-se spargerea vaselor de sânge, ruperea organelor interne, mergând până la fărâmițarea oaselor. Şi mai mult decât atât, aceste efecte se produc chiar asupra oamenilor adăpostiți în clădiri, în subteran, în autovehicule, sub apă etc., dacă ei se găsesc în raza de acțiune a generatorului.