În anii ’80, biologul britanic Lovelock a produs stupoare în lumea ştiinţifică, după ce a numit Pământul drept „un super-organism, o făptură vie de dimensiuni planetare” care, la fel ca toate celelalte organisme, are o organizare de sine stătătoare fiind capabilă să-și dezvolte propria existență și bunăstare.
În lucrarea „Epocile zeiței Gaia”, publicată în 1988, Lovelock a interpretat planeta noastră ca un tot unitar, ca pe o încrengătură zămislitoare de viață, unde organismul și mediul înconjurător interacționează și se dezvoltă în simbioză, cu scopul de a alcătui o unică entitate vie, fiecare parte colaborând cu celelalte părți pentru a asigura continuitatea și evoluția vieții ulterioare.
În 1990, colegul lui Lovelock, biologul Rupert Sheldrake, l-a menționat drept principalul partizan al ipotezei potrivit căreia Pământul este un organism viu cu organizare de sine stătătoare. Însă, într-un eseu din 1996, redactat de Don Michael, se menționează că Lovelock afirmă că Pământul acționează aidoma unui organism viu, nu este un organism viu. Relevând ideea că Pământul „are tendința de a produce stabilitate și de a supraviețui”, el explică faptul că: „Am fost nevoit să arăt că stabilitatea derivă din proprietățile sistemului, nu prin ajutorul nemijlocit al unei forțe călăuzitoare”.
DECLINARE DE RESPONSABILITATE: Conținutul prezentat în unele din articolele noastre este destinat exclusiv divertismentului sau informării. Ele explorează teorii speculative din domeniul ufologiei și cercetării paranormale. Deși ne putem baza pe fapte istorice, ipoteze publicate, zvonuri sau chiar ficțiune, cititorii nu ar trebui să interpreteze nicio parte a conținutului ca informație factuală sau definitivă, unele idei rămânând nedemonstrate de știința tradițională. Vă rugăm să le citiţi cu responsabilitate. Site-ul nu își asumă nicio responsabilitate pentru eventualele pierderi sau prejudicii rezultate din utilizarea informațiilor sau din deciziile luate de cititori în baza articolelor publicate.
