Cea mai puternică insectă din lume poate căra de 1.140 de ori greutatea proprie!
După luni de teste asidue, o specie de gândac cu coarne a primit titlul de „cea mai puternică insectă din lume”, anunţă site-ul LiveScience.com. Gândacul, cunoscut de biologi ca Onthophagus taurus, a fost capabil să tragă o greutate de 1.140 de ori mai mare decât propria greutate, ceea ce ar fi echivalentul unui om de 70 de kg ce ar putea trage după el şase autobuze pline cu călători! Descoperirea a fost publicată în revista ştiinţifică „Proceedings of the Royal Society B”.
Pentru a realiza testul, cercetătorii au ataşat la mai mulţi gândaci studiaţi câteva filamente de bumbac, înainte de a lăsa insectele să pătrundă în micile tuneluri create în laborator. Gândacii pătrund în tunel şi trag după ele filamentele. Gândacii cu coarne au arătat mai multă forţă decât gândacii fără coarne, deşi aceştia din urmă crescând mult mai masiv în condiţiile de laborator.
DECLINARE DE RESPONSABILITATE: Conținutul prezentat în unele din articolele noastre este destinat exclusiv divertismentului sau informării. Ele explorează teorii speculative din domeniul ufologiei și cercetării paranormale. Deși ne putem baza pe fapte istorice, ipoteze publicate, zvonuri sau chiar ficțiune, cititorii nu ar trebui să interpreteze nicio parte a conținutului ca informație factuală sau definitivă, unele idei rămânând nedemonstrate de știința tradițională. Vă rugăm să le citiţi cu responsabilitate. Site-ul nu își asumă nicio responsabilitate pentru eventualele pierderi sau prejudicii rezultate din utilizarea informațiilor sau din deciziile luate de cititori în baza articolelor publicate.
După luni de teste asidue, o specie de gândac cu coarne a primit titlul de „cea mai puternică insectă din lume”, anunţă site-ul LiveScience.com. Gândacul, cunoscut de biologi ca Onthophagus taurus, a fost capabil să tragă o greutate de 1.140 de ori mai mare decât propria greutate, ceea ce ar fi echivalentul unui om de 70 de kg ce ar putea trage după el şase autobuze pline cu călători! Descoperirea a fost publicată în revista ştiinţifică „Proceedings of the Royal Society B”.
