Multe persoane, înainte de a pleca din această lume, au tot felul de “profeţii” despre propria moarte. Dar, cum se întâmplă acest lucru? E doar un simplu presentiment al minţii? Eu mi-am expus teoria personală în acest articol din 2011 – Marele secret al Universului: omul percepe timpul prezent cu o întârziere de 6 luni – în care precizam faptul că fiinţa umană în întregime percepe timpul prezent cu întârziere (maxim 6 luni).
Cum se întâmplă acest lucru? Omul percepe cu întârziere realitatea din jurul său; adică, realitatea are loc deja, dar omul o percepe mult mai târziu. Dacă toate fenomenele de previziune, profeţie sau alte evenimente asemănătoare se datorează întârzierii creierului, a conştiinţei umane sau a trupului în a observa evenimentele din jurul său, atunci am putea avea o anumită explicaţie logică pentru toate aceste fenomene. Şi atunci, nu există “a vedea viitorul”, nu există destin, ci doar o încetineală a conştiinţei noastre. Uneori însă, aceeaşi conştiinţă a noastră poate avea “scăpări” şi percepe evenimente ce par a fi din viitor, dar sunt din adevăratul prezent pe care noi îl credem că este viitor.
De ce am scris toate aceste lucruri? Pentru că am citit despre un caz şocant de moarte al unui tânăr, care, la fel, şi-a prevăzut propria moarte printr-un citat publicat pe Facebook. Pe 12 iunie 2019, un tânăr din Botoşani s-a înecat în Ştrandul Municipal din Iaşi. Deşi medicii au intervenit de urgenţă, ei nu au mai putut să-l readucă la viaţă pe tânăr.
Băiatul, care tocmai şi-a terminat studiile la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi, în urmă cu câteva zile a postat pe Facebook o fotografie de la curs însoţită de un mesaj macabru, profetic: „M-am născut învingător, mor învingător”. Parcă băiatul ştia că are să moară în curând!
Cu câteva zile înainte de a muri, în septembrie 2015, poetul şi politicianul Corneliu Vadim Tudor scria o poezie, la fel de macabră şi de profetică – „Hai, Moarte, să bem o cafea”.
Dacă credeţi că toate aceste lucruri sunt doar coincidenţe, atunci nici nu vă închipuiţi cât de mult vă înşelaţi…
Comentariile sunt închise.