Site de secrete, stiinta si metafizica

“Sărbătoarea Paştelui” = adorarea zeiţei Semiramis şi nu Învierea Domnului (partea 1)

69 62

“Paşte” = “zeiţa teutonică a primăverii”. Ce treabă are cu creştinismul?

Numele de “Paşti” îşi are originea în religiile politeiste (paganism). Asupra acestui fapt, toţi cercetătorii sunt de acord. Acest nume n-a fost niciodată folosit în Biblie şi nici n-a fost vreodată asociat biblic cu moartea şi învierea lui Iisus Hristos. De aceea, poate că în loc de “Sărbătoarea Paştelui” am folosi termenul de “Sărbătoarea Învierii” atunci când ne referim la momentul creştin al învierii Mântuitorului.

Cele mai multe lucrări de specialitate afirmă că numele de “Paşte” (“Easter” în limba engleză) derivă din “Eastre”, zeiţa teutonică a primăverii. Deşi această legătură există, totuşi originea numelui şi a zeiţei sunt mult mai vechi, până în timpul construcţiei Turnului Babel, nu cu mult după Potopul biblic.

Regele Nimrod, regina Semiramis şi aşa-zisul “Mântuitor” Tammuz

Potopul a fost pedeapsa divină adresată umanităţii care s-a dedat fărădelegilor, uitând de cuvântul lui Dumnezeu. Acesta a oferit omenirii o a doua şansă, salvând de la pieire 8 oameni (Noe şi familia sa). După potop, oamenii au început să se înmulţească, iar strănepotul lui Noe a fost Nimrod, un conducător talentat, dar malefic, care s-a răsculat împotriva lui Dumnezeu. Nimrod n-a fost doar un lider politic, dar şi un fel de preot-şef care se ocupa cu adorarea ocultă.

Nimrod zeificat
Regele Nimrod zeificat

Nimrod a construit şi organizat marele oraşe, printre care Biblia aminteşte de Babel, Asshur, Nineveh şi Calah. Odată cu moartea lui Nimrod, religia babiloniană a misterului, în care Nimrod a “profesat”, şi-a continuat existenţa. Soţia lui Nimrod, regina Semiramis, şi-a zeificat soţul după moartea acestuia, devenind “zeu Soare”, “Baal”, “zeul focului”, “Baalim”, “Molech” etc.

Mai târziu, atunci când această femeie idolatră a dat naştere unui fiu ilegitim (Tammuz), ea a pretins că acesta ar fi reîncarnarea lui Nimrod. Semiramis a pretins că fiul ei a fost conceput supranatural (fără a avea un tată om), şi că acesta ar fi fost “Mântuitorul” promis de Dumnezeu în Geneză. Şi atunci, nu numai copilul a fost venerat, dar şi mama, adică regina Semiramis. Nimrod, zeificat ca zeul Soarelui, era văzut ca “tatăl creaţiei”, iar Semiramis a devenit zeiţa Lunii şi a fertilităţii.

În vechile legende ale religiei babiloniene a misterului, “mântuitorul” Tammuz a fost venerat cu diferite rituri ale anotimpului primăverii. Conform legendelor, după ce Tammuz a fost ucis (de un mistreţ sălbatic), el a intrat în lumea subterană. Dar, ca urmare a plânsetelor mamei sale, el ar fi “reînviat” mistic în timpul primăverii. În fiecare an, un festival al primăverii ar reprezenta această aşa-zisă reînviere din lumea subterană. Astfel, o falsă religie a dezvoltat un sistem de venerare a soarelui şi a lunii, adorări demonice, rituri misterioase, sacrificii umane şi altele.

turnul Babel
Turnul Babel

Turnul Babel a lui Nimrod, sfidare a lui Dumnezeu

Nimrod, ca parte a religiei sale satanice, a intenţionat să construit în capitala regatului său un turn atât de înalt încât să-l sfideze pe Dumnezeu. Citim un fragment din articolul dedicat turnului Babel de pe site-ul Almeea.com (http://www.almeea.com/simbolistica-malefica-in-cladirea-parlamentului-european/):

“Conform povestirilor biblice, Babel era oraşul care a unit umanitatea, toţi vorbind o singură limbă. Era şi oraşul de reşedinţă a lui Nimrod. Aşa că regele-tiran a decis ca oraşul trebuie să aibă parte de un turn atât de uriaş, încât vârful său să ajungă în ceruri. Turnul n-a fost niciodată conceput pentru a-L adora şi lăuda pe Dumnezeu, ci pentru a-l glorifica pe omul ce avea să-l construiască. Nimrod, conform unei alte legende ar fi spus: “Dumnezeu nu are niciun drept să păstreze lumea de sus pentru el, iar nouă să ne ofere lumea de jos; astfel, ne vom construi un turn, care, la capătul său de sus, va avea o statuie de om cu o sabie în mână, astfel încât să pară că ne războim cu Dumnezeu”.

Se mai spune că Dumnezeu, văzând intenţia regelui şi a celor ce doreau să construiască turnul, fiecărei persoane le-a dat câte o altă limbă, astfel încât ei să nu se mai înţeleagă între ei. Deşi început, turnul n-a mai fost continuat, întrucât constructorii săi nu mai reuşeau să se înţeleagă.”

La ceea ce se spune în fragmentul de articol de mai sus, se mai pot adăuga următoarele:
– ca urmare a faptului că oamenii nu se mai înţelegeau, ei au început să se mute în grupuri în întreaga lume, în funcţie de noua lor limbă;
– cei mai mulţi dintre oamenii care s-au mutat astfel în lume, au dus cu ei şi religia de adorare a Soarelui şi a stelelor, iar unele naţiuni au început să construiască piramide (Egipt, Mexic, Cambodgia etc.) ce aduceau aminte de Turnul Babel, ca parte a religiei misterelor din Babilon.

Babilonul: sursa religiilor de adorare satanică din lume

Aşadar, Babilonul a stat la originea sistemului idolatric care a împânzit lumea. Chiar şi Biblia vorbeşte de acest lucru (“Babilonul a fost în mâna Domnului cupă de aur, care a îmbătat tot pământul; băut-au popoarele din vinul ei şi au înnebunit” – Ieremia 51:7). Tot Biblia adesea vorbeşte de religiile satanice care îşi au originea în Babilon. Istoricul grec Herodot afirmă şi el că Babilonul reprezintă sursa originară din care toate sistemele de idolatrie a lumii s-au născut.

Cât priveşte regina Semiramis, aceasta a mai fost numită şi “Mama Zeiţă Ishtar”, care original se pronunţa “Easter”. Şi culmea “Easter” în limba engleză se traduce prin “Paşti” în limba română. În alte părţi, se mai pronunţă Eostre, Astarte, Ostera şi Eastre.

Cuvântul “Paşti” în limba română nu semnifică, la origini, Învierea Domnului

Totuşi, trebuie să facem o remarcă. În limba română, nu există o formă asemănătoare cuvântului “Easter” din limba engleză. “Paşti” în limba română îşi are originea din limba latină, din cuvântul “pascha”. Am găsit într-o lucrare din anul 1838 (“Lexiconul limbii latine”) apărută la Boston (SUA) ce semnifică exact “pascha” în limba latină. Acest cuvânt provine din limba yiddish – “pesach” – şi care desemnează o sărbătoare a evreilor în amintirea ieşirii lor din Egipt, sub conducerea lui Moise. Aşadar, nici cuvântul românesc “Paşti” sau “Paşte” nu semnifică, la origini, sărbătoarea Învierii Domnului.

Dar noi n-ar trebui să sărbătorim Învierea Mântuitorului nostru? Atunci, de ce ni s-a impus folosirea unor termeni care nu au legătură cu Învierea lui Iisus Hristos?

Continuarea AICI: https://www.lovendal.ro/wp52/%E2%80%9Csarbatoarea-pastelui%E2%80%9D-oua-si-iepurasi-satanici-partea-2/

Citește și

Utilizăm cookie-urile pentru a îmbunătăţi funcţionalitatea site-urilor noastre, pentru a te ajuta să navighezi mai eficient de la o pagină la alta, pentru a memora preferinţele tale şi, în general, pentru a îmbunătăţi experienţa utilizatorilor. Accept Cititi mai multe

Politica de intimitate si Cookie