În lucrarea sa intitulată „Întâlniri cu oameni remarcabili”, care a fost şi ecranizată, marele om spiritual Gurdjieff relatează călătoria pe care a făcut-o în Asia Centrală, cu puţin timp înainte de cel de-al doilea război mondial.
În ceea ce priveşte deşertul Gobi, el afirmă: „După ce am plecat din Taşkent, am ajuns la F., o mică localitate la limita deşertului Gobi. Ne-am împrietenit repede cu locuitorii şi aceştia au început în scurt timp să ne dezvăluie tot felul de credinţe legate de zona în care trăiau. Majoritatea relatărilor afirma că multe sate, ba chiar oraşe întregi, erau îngropate sub nisipuri, împreună cu nenumărate comori care au aparţinut popoarelor ce au locuit în această regiune, cândva foarte prospera. Locul exact unde se află toate acele comori era cunoscut de câţiva oameni bătrâni, dar care nu voiau să vorbească. Era un secret care se transmitea prin moştenire, sub jurământ, şi oricine îl trăda era pedepsit aspru”.
Gurdjieff nu este singurul călător occidental care povesteşte astfel de legende, auzite chiar de la locuitorii din zonă. Nişte legende cât se poate de adevărate, se pare, pentru că localnicii păreau să cunoască precis locurile unde astfel de vestigii puteau fi găsite, păzind însă cu sfinţenie acest secret faţă de orice străin.
Existenţa unei civilizaţii foarte vechi într-o regiune care astăzi este doar un deşert nu are nimic surprinzător în materie de arheologie. Dar spre deosebire de Mesopotamia sau de Egipt, dacă o astfel de civilizaţie a putut exista pe locul unde astăzi se afla deşertul Gobi, vestigiile sale trebuie să fie îngropate foarte adânc sub pământ. Arheologii europeni nu au avut niciodată acces la aceste secrete mongole.
Sursa: formula-as.ro