În fosta URSS, la începutul anilor ’50, la propunerea dictatorului Stalin, a fost emis un decret secret al Consiliului de miniştri al URSS, referitor la construirea unui tunel pe sub Strâmtoarea Tatara, care desparte Rusia continentală de insula Sahalin şi care leagă Marea Ohotsk, la nord, cu Marea Japoniei, la sud.
În condiţiile declanşării războiului rece, pentru a contracara pericolul bazelor militare americane instalate în Japonia, Stalin a ordonat construirea unui pasaj subteran, prevăzut cu cale ferată, între insula Sahalin şi Rusia. Dar în 1953, dictatorul moare şi proiectul este abandonat.
După destrămarea imperiului sovietic, planul strict secret a fost dat publicităţii şi, în 1991, L.C. Berman, doctor în ştiinţe fizico-mecanice, o specialistă care lucrase ani de zile în acest tunel, a făcut dezvăluiri senzaţionale. Ea a mărturisit că, de fapt, tunelul fusese săpat încă din timpuri imemoriale, posibil de către o altă civilizaţie, şi că proiectanţii ruşi îl descoperiseră întâmplător.
Tunelul fusese trasat şi construit ţinând cont de geologia dificilă a solului de sub fundul apelor. Pereţii săi erau foarte netezi, acoperiţi cu un material care semăna a lavă vulcanică. Toţi cercetătorii ruşi au fost însă de acord că acel material nu era unul creat de natură. În urma unui studiu aprofundat, s-a ajuns la concluzia că asupra pereţilor se acţionase simultan termic şi mecanic, iar rezultatul fusese aceasta crustă, cu o grosime de 1,5 mm, deosebit de rezistenţă. Conform afirmaţiilor doctorului Berman, nici măcar tehnologia modernă nu ar fi putut realiza o asemenea lucrare.
Totodată, ea a amintit despre găsirea unor obiecte stranii în tunel, a unor mecanisme de neînţeles, instrumente şi echipamente necunoscute, şi chiar despre fosilele unor animale neidentificate. Imediat după abandonarea acestui gigantic şi ambiţios proiect, serviciile secrete sovietice au preluat toate aceste valoroase artefacte, care în decursul deceniilor „s-au pierdut”.
Ciudat este că afirmaţiile doctorului Berman vin în sprijinul teoriei speologului rus Anton Anfilov. Cercetătorul afirma că Rusia ar fi fost sau poate încă este conectată prin tuneluri subterane cu Orientul Îndepărtat.