Naziştii erau aproape să construiască avionul invizibil, cu care ar fi schimbat cursul istoriei

Se pare că inginerii nazişti erau periculos de aproape de a construi un avion care să fie invizibil pe radare, putând astfel schimba cursul istoriei celui de-al doilea război mondial. Un prototip al avionului Horten Ho 2-29 a fost testat cu succes înaintea Crăciunului anului 1944, dar apoi naziştii n-au mai fost capabili să perfecţioneze designul sau să producă mai multe avioane prototip.

Un grup de ingineri a încercat să reconstruiască acest bombardier, folosind schiţele originale. El avea o rază de acţiune şi o viteză mult mai mare decât oricare avion cunoscut la acea dată, şi a fost primul avion care folosea tehnologia invizibilităţii, utilizată acum de bombardierele americane B-2.

Expertiza tehnologică germană era recunoscută în timpul celui de-al doilea război mondial, naziştii fiind cu ani înaintea aliaţilor în ceea ce priveşte tehnologia militară (să amintim de tancurile Panzer şi de rachetele V-2).

În anul 1943, naziştii lucrau de zor la dezvoltarea de noi arme, întrucât simţeau că soarta războiului se întorcea împotriva lor. Nemţii erau clar dezavantajaţi atunci când se confruntau cu viteza şi manevrabilitatea avioanelor militare britanice, Spitfire. Aşa că, în anul 1943, şeful lui Luftwaffe (forţele aeriene germane), Hermann Goering, a cerut inginerilor proiectanţi să producă un bombardier care să îndeplinească cerinţele „3 de 1.000”, adică să poată căra echipamente de 1.000 de kg, să poată zbura la peste 1.000 kmh, şi să aibă autonomie de zbor de 1.000 km.

Doi fraţi piloţi, Reimar şi Walter Horten, au propus un proiect de avion care ar fi îndeplinit cerinţele lui Goering. Compartimentul central era realizat din oţel şi ar fi folosit un motor BMW 003. Dar ideea cea mai inovatoare al fraţilor Horten era aceea de a înveli avionul cu un material format din praf de mangal şi clei de lemn, amestec care se crede că ar fi absorbit undele electromagnetice ale radarului. Cei doi inventatori credeau că materialul, împreună cu forma mai deosebită a materialului, ar fi făcut avionul invizibil faţă de aparatul radar. Se pare că aceeaşi metodă a fost folosită şi în crearea primului avion invizibil, F-117A Nighthawk, de la începutul anilor ’80.

Până acum, experţii se îndoiau de faptul că fraţii Horten ar fi putut realiza un avion invizibil. Dar, folosindu-se de planurile originale, firma producătoare de armament, Northrop-Grumman, a realizat o replică, la scară naturală, a avionului Horten Ho 2-29, întreaga operaţiune costând circa 250.000 de euro şi 2.500 de ore pentru a fi construit.

Rezultatul e următorul: avionul n-ar fi fost total invizibil pentru radarele folosite în cel de-al doilea război mondial, dar invizibilitatea sa era destul de mare, şi ar fi fost destul de rapid pentru a ajunge la Londra, înainte ca avioanele Spitfire să le fi putut intercepta.

„Dacă germanii ar fi avut timpul să dezvolte aceste avioane, ele ar fi avut un impact semnificativ”, afirmă Peter Murton, expert de avaiaţie al Muzeului Imperial de Război din Duxford. „Acest design, afirmă acelaşi expert, ar fi fost foarte eficient, întrucât ar fi minimizat forţa de frecare, şi de aceea ar fi ajuns la viteze foarte mari în picaje şi în planare, şi ar fi avut o autonomie incredibil de mare”.

Această cercetare a fost realizată pentru crearea unui documentar ce va fi prezentat pe National Geografic Channel.