Orgoni Crystal

 
Orgoni Crystal

 

Cum reuşeau romanii să construiască drumuri atât de bune acum 2.000 de ani?

  •  
  •  
  •  
  •  

blankSe susţine pe drept cuvânt că vechea Romă beneficia de o vastă reţea de acces spre întinsul său imperiu, asigurată de căi de transport diferite, în rândul cărora drumurile pe uscat ocupau un loc aparte. Trăinicia acestora este explicată printr-o tehnică de constmicţie specifică, o tehnică deloc simplă, după cum veţi vedea din cele ce urmează.

Pe toată lungimea unui drum se săpa un şanţ de cca 1 metru adâncime, pe fundul căruia se puneau pietre mari, plate, cimentate cu mortar de var. Se aşezau apoi alte pietre, de data aceasta cu pumnul de mari, care erau şi ele, de asemenea, cimentate cu acelaşi mortar, iar deasupra se aşternea un strat de pietre de mărimea unei nuci, strat care, la rundul său, era acoperit cu pietriş şi nisip. Construcţia acestor drumuri necesita, desigur, o muncă uriaşă, ceea ce explică faptul că sute de mii de sclavi au lucrat la ele sub ameninţarea biciului, după cum reiese din multe vechi scrieri.

Drumuri bune pentru cărăuşie au existat însă cu mult înaintea erei noastre în unele state ale antichităţii ca Asiria, Babilon, Persia, India, Peru. Dar în vechea Romă au fost efectuate cu siguranţă cele mai vaste lucrări de construcţii de drumuri lungi spre Africa, prin Sicilia, spre Asia, prin Macedonia, spre Bizanţ, spre Spania şi spre Germania.

În Roma se întretăiau 29 de drumuri ce aveau mare importanţă comercială şi jucau un rol însemnat în menţinerea legăturii capitalei cu întinsul imperiu, cu provinciile sale şi cu ţările subjugate. Apariţia unor asemenea drumuri răspundea, de fapt, cerinţelor timpului, folosirea cailor şi a căruţelor, presupusă a fi avut loc începând cu aproximativ 7-000 de ani de urmă, reprezenta mijlocul cel mai important şi cel mai răspândit de transport şi în timpul Imperiului Roman.


  •  
  •  
  •  
  •  
Orgoni Crystal

 

Lasă un comentariu