Milioane de găuri misterioase de pe fundul Mării Nordului nu sunt ceea ce se credea până în prezent
În apele tulburi ale Mării Nordului, fundul mării are nişte găuri de mică adâncime. Gropile sunt rotunde sau ovale și au o lățime de la câțiva metri la mai mult de 60 de metri, dar au doar 11 centimetri adâncime. Unele gropi par să se fi fuzionat, creând depresiuni alungite în formă de diagramă Venn.
Astfel de gropi se formează de obicei atunci când fluidele care conțin metan sau alte bule de apă subterană ies din sediment. Dar o nouă cercetare publicată în „Communications Earth & Environment” sugerează că mii, și poate milioane, de gropi din Marea Nordului și din alte părți ar putea fi de fapt opera marsuinilor. Lucrarea a arătat că acestea și alte megafaune pot juca un rol important în modelarea fundului mării. Marsuinii sunt un grup de mamifere marine; acestea sunt mici balene cu dinţi, care sunt foarte de aproape înrudite cu delfinii oceanici.
Ani de zile, omul de ştiinţă Jens Schneider von Deimling de la Universitatea Kiel a fost sceptic că gropile din Marea Nordului au fost făcute din metanul care se elibera. Fundul Mării Nordului este făcut din nisip poros și are curenți puternici, care nu sunt propice pentru acumularea de metan în sedimente.
Pentru a vedea mai bine gropile, echipa a folosit o ecosondă cu mai multe fascicule care permite sondaje ale fundului mării la rezoluție înaltă. Ecosonda cu mai multe fascicule a arătat că gropile nu erau, de fapt, conice, așa cum ar fi cazul în cazul în care un flux îngust de metan ar ieşi prin sediment. Ceea ce le face excepționale este că adâncimea nu se schimbă cu aspectul lor; indiferent de lățimea lor, gropile au aproximativ 11 cm adâncime.
În căutarea a ceea ce ar putea crea gropile, Schneider von Deimling a chemat un biolog și prieten scafandru, care i-a povestit despre modul în care marsuinii cutreieră fundul mării adulmecând după anghile de nisip, care și-au câștigat renumele pentru că se îngroapă în nisip. Ulterior, Schneider von Deimling a făcut echipă cu biologii care studiau marsuinii.
Grupul a folosit modele existente pentru a prezice habitatele anghilelor și marsuinelor și a suprapus datele oceanografice ale curenților (atât marsuinii cât și anghilele de nisip trăiesc acolo unde curenții sunt puternici). Ei au descoperit că habitatele se suprapun cu zona lor de studiu. Întorcându-se cu ecosonda, cercetătorii au descoperit că oriunde se așteptau să găsească marsuini și anghile de nisip, au găsit și mai multe gropi. Gropile mai mari, conform cercetătorilor, sunt gropi de marsuin care au fost străbătute de curenții oceanici.
Schneider von Deimling a spus că speră să obțină într-o zi o dovadă fotografică a unui marsuin care sapă o groapă. Problema e că apele Mării Nordului sunt prea tulburi pentru a vedea ceva.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
În apele tulburi ale Mării Nordului, fundul mării are nişte găuri de mică adâncime. Gropile sunt rotunde sau ovale și au o lățime de la câțiva metri la mai mult de 60 de metri, dar au doar 11 centimetri adâncime. Unele gropi par să se fi fuzionat, creând depresiuni alungite în formă de diagramă Venn.
