Giganticul şi enigmaticul domnitor Negru Vodă şi moşnenii săi
Moşnenii (muntenii li se spune în ziua de azi) constituie o populaţie foarte veche din teritoriul României, organizată mai întâi pe familii, apoi în obşti, care, în timp, a dat cele mai vechi familii de nobili autohtoni. De moşneni pomenesc şi cronicarii antici. Plinius îi numea mossyni, Strabo le zicea mossynoeci. Locuinţele lor de lemn aveau o particularitate anume. Erau foarte înalte şi aveau formă de turn, denumite astăzi „cule”. Ele erau construite din trunchiuri întregi de copaci, tăiaţi la o margine de pădure. Fundaţia turnului era formată din primii patru copaci doborâţi – cărora din tăiere li se dădea direcţia de cădere – sub care se aşezau pietre mari. Şi astăzi sătenii din Scăieni (jud. Buzău) păstrează acelaşi mod de construcţie a temeliei, fără să se respecte canoanele străvechi, pentru care era nevoie de o forţă deosebită, pe care numai uriaşii o aveau.
Familiile de moşneni au dat cei mai buni căpitani lui Negru Vodă, enigmaticul domnitor despre care există o mulţime de legende, dar care nu a fost identificat. Se spune că acest Negru Voda avea şi el o înălţime impresionantă, judecând după „scaunele” sale săpate în stânci, pe unele culmi ale munţilor din zona Carpaţilor Meridionali sau de Curbură.
Moşnenii erau păstrătorii multor „tainiţe”. Ei organizaseră un sistem foarte eficient de apărare, bazat pe puncte de supraveghere aşezate pe cele mai înalte culmi, tuneluri subterane care ieşeau în peşteri cu galerii mari, unde se puteau adăposti sătenii cu vite cu tot şi pâlcuri de călăreţi care ştiau cum să răsară că din pământ asupra năvălitorilor şi să dispară apoi că înghiţiţi de ceaţă. Reţeaua
de „tainiţe” folosite de moşneni şi de căpitanii lui Negru Voda era foarte veche, după cum reiese din „Legendele plaiului”, povestiri din bătrâni culese de profesor Ilie Mandricel. Pentru vechii locuitori, ascunzătorile ideale erau aşezările rupestre şi pădurile seculare.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Moşnenii (muntenii li se spune în ziua de azi) constituie o populaţie foarte veche din teritoriul României, organizată mai întâi pe familii, apoi în obşti, care, în timp, a dat cele mai vechi familii de nobili autohtoni. De moşneni pomenesc şi cronicarii antici. Plinius îi numea mossyni, Strabo le zicea mossynoeci. Locuinţele lor de lemn aveau o particularitate anume. Erau foarte înalte şi aveau formă de turn, denumite astăzi „cule”. Ele erau construite din trunchiuri întregi de copaci, tăiaţi la o margine de pădure. Fundaţia turnului era formată din primii patru copaci doborâţi – cărora din tăiere li se dădea direcţia de cădere – sub care se aşezau pietre mari. Şi astăzi sătenii din Scăieni (jud. Buzău) păstrează acelaşi mod de construcţie a temeliei, fără să se respecte canoanele străvechi, pentru care era nevoie de o forţă deosebită, pe care numai uriaşii o aveau.
