
Printre stâncile Ceahlăului, Dochia a constituit sursa a numeroase legende, unele dintre ele, extrem de vechi. Să reținem una din cele mai bătrâne, potrivit căreia Dochia ar fi fost o fiică a regelui dac Decebal, urmărită de împăratul Traian după înfrîngerea de către acesta a ultimelor rezistențe dace. Dochia ar fi căutat refugiu în vârful muntelui, dar constatând că Traian e pe urmele ei, ar fi implorat pe zei s-o transforme în stâncă. În forma aceasta, legenda e întâlnită la Gheorghe Asachi, care afirmă că ar fi auzit-o la ciobanii de la poalele Ceahlăului.
De remarcat că Dimitrie Cantemir, în „Descrierea Moldovei”, arăta că Dochia e ruina unui idol vechi la care se închinau locuitorii în epoca politeistă. Lazăr Șăineanu, în „Studii folclorice”, susține că Dochia nu e legată de legenda fetei dace ci, dimpotrivă, de aceea (binecunoscută) a babei răutăcioase care a înghețat pe munte cu oile la începutul lui martie, lepădându-și cojoacele.
Deci, până la urmă, care e adevărul?











