În ceea ce priveşte observaţile privind OZN-urile, raportate de martori oculari, se remarcă o ciudată preferinţă a OZN-urilor pentru apă. Se vorbeşte adesea chiar de OSN-uri – Obiecte Subacvatice Neidentificate, ca de ipostaze ale OZN-urilor.
De pildă, s-a scris că la 6 iulie 1965 ofiţerii şi marinarii de pe petrolierul norvegian „Jawesta”, care naviga în Oceanul Atlantic, au observat un obiect cilindric de mari dimensiuni ieşind din apă şi luându-şi zborul, la o distanţă destul de mică de vas. Pe flancurile obiectului au fost zărite hublouri, iar din partea posterioară ieşea o lungă flacără albăstruie. În ziua de 30 iulie cargoul argentinian „Naviero”, aflat în largul coastelor braziliene, a observat un „tub” luminos bine conturat, de circa 30 metri lungime, şi 1-1,5 metri diametru, deplasându-se la 3-5 metri şi la o distanţă de 15 metri de vas. Observaţia a durat 15 minute, după care ciudatul obiect s-a scufundat în adâncuri.
Portavionul american însoţit 2 zile de un OSN
Şi relatările de tipul acesta pot continua cu multe altele similare. Există însă şi unele mai particulare. De pildă, s-a scris despre cazul unui portavion american, escortat de alte 12 nave, care a descoperit, prin aparatura de detecţie submarină, existenţa unui obiect care se deplasa sub apă cu 280 km/oră (viteza maximă a unui submarin este de 65 km/oră). Flotila a fost însoţită de ciudatul obiect timp de 48 ore, după care a plonjat vertical, pierzându-i-se urma la 5000 metri adâncime, deci într-o zonă în care submarinele obişnuite nu se mai pot aventura. E drept, se pot coborî greoaiele batiscafe. Inventatorul lor, profesorul J. Piccard, în timpul testării submersibilului XP-15 a observat nişte obiecte lungi de aproximativ treizeci de metri, care nu erau în niciun caz nici vieţuitoare nici submarine, şi care efectuau manevre pe care observatorul le-a descris drept „inteligente”.
Uriaşele cercuri luminoase rotitoare subacvatice
În diverse locuri de pe glob, dar în special în Golful Persic şi Oceanul Indian, au fost semnalate uriaşe cercuri luminoase rotitoare subacvatice. De pildă, vasul de cercetări rus „Vasilii Vorobiev” a detectat la 20 metri adâncime un imens cerc alb, cu diametrul de 180-200 metri, împărţit în opt sectoare şi care se învârtea în sens invers acelor de ceasornic. S-a emis ipoteza, nu pe deplin convingătoare că „roţile” n-ar fi decât colonii de microorganisme luminoase de tipul „micrococus phosphoris”, mişcate de vârtejuri marine.
OSN-urile lacustre
Dar există şi OSN-uri lacustre. Locuitorii din jurul lacului Titicaca (Peru, Bolivia) au surprins atâtea „farfurii zburătoare” venind dinspre lac sau dispărând spre lac încât la un moment dat s-a pus problema dacă pe fundul lacului nu există o „bază” de OZN-uri. După relatări din presa rusă, un OZN aflat, zice-se, în dificultate, a „aterizat” pătrunzând apoi sub gheaţa lacului Beloe (regiunea Vologda), ieşind mai târziu de acolo cu atâta forţă încât a dizlocat o cantitate imensă de pământ din mal. Străpungerea stratului de gheaţă de către un OZN s-a mai semnalat şi pe lacul Ladoga (U.R.S.S.) şi lacul Upprămen (Suedia). „Aterizările” pe suprafaţa apei sunt de altfel atât de frecvent semnalate încât par să acrediteze ideea că aceste ciudate obiecte caută apa în mod deliberat.
Între altele există şi rapoarte în care se afirmă că apa unor iazuri a fost complet absorbită de nişte OZN-uri sau, dimpotrivă, sporită prin evacuarea unei „ape reziduale”.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
În ceea ce priveşte observaţile privind OZN-urile, raportate de martori oculari, se remarcă o ciudată preferinţă a OZN-urilor pentru apă. Se vorbeşte adesea chiar de OSN-uri – Obiecte Subacvatice Neidentificate, ca de ipostaze ale OZN-urilor.
Dar există şi OSN-uri lacustre. Locuitorii din jurul lacului Titicaca (Peru, Bolivia) au surprins atâtea „farfurii zburătoare” venind dinspre lac sau dispărând spre lac încât la un moment dat s-a pus problema dacă pe fundul lacului nu există o „bază” de OZN-uri. După relatări din presa rusă, un OZN aflat, zice-se, în dificultate, a „aterizat” pătrunzând apoi sub gheaţa lacului Beloe (regiunea Vologda), ieşind mai târziu de acolo cu atâta forţă încât a dizlocat o cantitate imensă de pământ din mal. Străpungerea stratului de gheaţă de către un OZN s-a mai semnalat şi pe lacul Ladoga (U.R.S.S.) şi lacul Upprămen (Suedia). „Aterizările” pe suprafaţa apei sunt de altfel atât de frecvent semnalate încât par să acrediteze ideea că aceste ciudate obiecte caută apa în mod deliberat.
