Întâmplarea următoare a făcut obiectul unui studiu aprofundat, căci eroul ei a fost un scriitor: John W. Dunne. În primăvara anului 1902, în timpul războiului din Transvaal, Dunne făcea parte din regimentul 6 de infanterie care era instalat lângă ruinele din Lindley. Într-o noapte a avut un vis foarte neliniştitor şi de o intensitate extraordinară. Iată ce a povestit:
„Mă aflam pe o înălţime, în apropiere de culmea unei coline sau a unui munte. Solul era de un alb neobişnuit. Ici şi colo, din nişte fisuri, vedeam ieşind jeturi de vapori. Am recunoscut locul: era o insulă, o insulă pe care o mai visasem, o insulă expusă unui pericol iminent din cauza unui vulcan. În faţa jeturilor de vapori care erau azvârliţi din adânc, am strigat îngrozit: «Este insula mea, se va sfărâma, bunule Dumnezeu!»
Şi iată-mă cuprins de o dorinţă frenetică de a-i salva pe cei 4.000 de locuitori (cunoşteam numărul lor), care nu bănuiau ce îi aşteaptă. Singurul mijloc pentru a reuşi era evacuarea lor pe mare. Apoi a urmat un coşmar îngrozitor în cursul căruia mă vedeam pe o insulă vecină, străduindu-mă să determin neîncrezătoarele autorităţi franceze să rechiziţioneze toate ambarcaţiile pentru ca să putem evacua locuitorii insulei ameninţate. Trimis din funcţionar în funcţionar, m-am zbuciumat atât de mult încât m-am trezit tocmai când mă vedeam agăţat de maşina primarului care, mergând la un dineu în oraş, mă ruga să revin a doua zi cu problemele mele, la ora deschiderii birourilor.
În acest vis cifra populaţiei ameninţate a fost pentru mine o obsesie constantă. O repetam oricui şi chiar în momentul în care m-am trezit, strigam primarului acest apel suprem: «Patru mii de fiinţe vor muri dacă nu mă ascultaţi!»
Aproximativ o săptămână mai târziu am primit ziarele. Printre ele se afla şi Daily Telegraph şi, deschizându-l, am găsit următoarele:
„Un mare dezastru în Martinica. Saint-Pierre este înghiţit de o erupţie vulcanică. O avalanşă de foc face mai mult de 40.000 de victime. Un pachebot englez cade pradă flăcări lor.» Într-o altă coloană am remarcat următorul titlu: «Un munte explodează!» Apoi urma raportul comandantului unei goelete, forţată să părăsească Saint-Vincent sub un bombardament de pietriş şi nisip aruncat de vulcan. Articolul conţinea această frază: «Muntele Pele a explodat în timp ce noi navigam la aproape o milă de coastă.»
Naratorul evoca spectacolul acestui munte chiar în timp ce se despica, de la bază până la vârf.
Aici se impune o remarcă. Numărul victimelor se cifra, dacă credeam comunicatele, nu la 4.000, cum nu încetasem să susţin în visul meu, ci la 40.000. Mă înşelasem cu un zero”.
După aceea însă, Dunne avea să afle că în catastrofa muntelui Pele au fost, în realitate, 12.517 victime, cifră diferită şi de cea din vis şi de cea anunţată de Daily Telegraph. De aceea eşti nevoit să-ţi pui întrebareapc care de altfel şi-a pus-o el însuşi: în loc să aibă în vis viziunea erupţiei vulcanice, nu a avut mai degrabă viziunea ziarului care tocmai apăruse la Londra şi care conţinea toate detaliile cataclismului? Ceea ce ar explica de ce vorbea de 4.000 de victime, cifră care era, fără un zero, cifra imprimată pe prima pagină a lui Daily Telegraph…