Mormonii, secta care crede că Dumnezeu a fost om, iar Iisus, frate cu Satana

Dacă locuiţi într-un oraş mare, cred că nu o dată aţi avut „şansa” să daţi peste doi tineri, îmbrăcaţi îngrijit şi elegant, purtând în mână o Biblie. Dacă aţi avut „norocul” să vă oprească şi să vă înceapă să vă vorbească de Biblie, atunci să ştiţi că aceştia sunt mormonii! Veţi putea fi înşelaţi încă de prima dată. De ce? Pentru că la o simplă privire asupra înfăţişării lor veţi putea gândi că sunt creştini. De asemenea, vor folosi acelaşi fel de vorbire, aceeaşi terminologie ca şi creştinii. Vor vorbi despre Dumnezeu Tatăl, despre Iisus Hristos care a venit pe pământ ca să moară pentru păcatele oamenilor, despre mântuire şi despre cer. Multe din citatele lor vor fi din Biblie. Şi totuşi, nu sunt creştini! De ce?

Faptul că o persoană ete minunată, este drăguţă, nu face din ea un creştin. Aduceţi-vă aminte ce a spus Iisus în Evanghelia după Matei 7:15: „Păziţi-vă de prorocii mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţI în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori”. Iisus a atras atenţia asupra faptului că la o privire exterioară şi după vorbele rostite, unii oameni vor semăna cu oile (creştinii). Totuşi, pe dinăuntru, ei nu sunt oi (creştini) ci mai degrabă lupi (urmaşi ai diavolului şi ai învăţăturilor lui). Nu vă lăsaţi înşelaţi de aparenţa exterioară a misionarilor mormoni. Ei vă vor părea creştini, dar în realitate sunt „lucrători ai fărădelegii”(Matei 7:23).

Cum i-a văzut Joseph Smith, fondatorul mormonilor, pe Dumnezeu şi pe Iisus

Joseph Smith s-a născut în 1805 la Sharon, Vermon, SUA. Doar după câţiva ani, el organiza ceea ce avea să devină cea mai numeroasă şi rapid crescândă religie necreştină.

După istoria oficială a Bisericii mormonilor, denumită „Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă” (SZU), aflăm că în 1820, Smith se ruga să cunoască la ce biserica creştină să se alăture. La mijlocul rugăciunii sale i-a apărut înainte Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul. Conducătorii SZU explica faptul că atât Tatăl cât şi Fiul sunt înviaţi ca oameni. Aşadar, Smith a fost capabil să-i vadă la fel de clar cum puteţi dumneavoastră, să vă vedeţi doi prieteni. Iisus i-ar fi spus lui Joseph Smith să nu se alăture niciunei biserici creştine, pentru că „toate sunt rele” şi toate învăţăturile creştine „sunt dezgustătoare” în ochii lui Dumnezeu.

Această întâlnire cu Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul este cunoscută ca Prima Viziune. Ea a fost urmată de mai multe vizite ale unui înger pe nume Moroni, care, în 1827 i-ar fi permis lui Smith să scoată la iveală un set de Table de Aur, care fuseseră îngropate, într-un deal din apropierea casei lui Smith din Palmyra, New York. Între 1827 – 1830, Smith cu ajutorul unor prieteni au tradus Tablele de Aur, în ceea ce avea să fie scriptura SZU, „Cartea lui Mormon”; publicată în 1830, ea devine prima dintre multele scripturi ne-biblice, ale Bisericii lui Mormon.

La moartea lui Smith, mormonii s-au împărţit în 100 de grupări

În anul 1830, Smith şi-a organizat în mod oficial Biserica SZU şi a câştigat un discipol. În următorii zece ani, cartierele generale ale bisericii lui au fost mutate în Ohio şi Missouri. În final a fost găsit un loc liniştit în Nauvoo, acolo unde şi-au avut începutul, multe din învăţăturile necreştine ale Bisericii SZU. Dezvoltarea oraşului Nauvoo a cauzat totuşi multe probleme oraşelor din împrejurimi, probleme care, în final, se pare că au dus la moartea lui Smith, în Carthage, Illinois, la 27 iunie 1844. După ce Smith a fost omorât, mai mulţi lideri SZU au păşit înainte, pentru a prelua controlul Bisericii. Fiecare pretindea că are autoritatea să conducă Biserica, iar unii dintre ei chiar pretindeau că Smith i-ar fi desemnat ca succesori ai lui. Împărţirea Bisericii SZU a cauzat de-a lungul istoriei ei, peste 100 de grupuri divizionare. Cea mai mare dintre aceste grupuri este Biserica Reorganizata a lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă.

Majoritatea mormonilor l-au urmat pe Brigham Young, care după sosirea sa în Utah adăugat la Biserica SZU, multe învăţături ciudate şi ne-biblice. Astăzi Biserica SZU îşi are cartierul general în Salt Lake City – Utah, cu o reţea de filiale răspândite în întreaga lume. Această reţea nu atinge numai America, Europa de Vest şi Asia, ci şi Europa de Est şi România.

Cinci motive pentru care trebuie respinse învăţăturile mormonilor

Urmează prezentarea a cinci motive pentru care trebuie respinsă biserica mormonilor (Biserica lui Isus Hristos a sfinţilor din zilele din urmă).

Primul motiv: Un Dumnezeu fals

A. Biblia ne învaţă că Dumnezeu a fost întotdeauna Dumnezeu (Psalmul 90:2). El este Cel Veşnic („EU SUNT”, Exodul 3:14). Nimeni nu ar putea sau nu va putea deveni niciodată zeitate sau Dumnezeu.

B. Mormonii ne învaţă că Dumnezeu a fost mai întâi om, care apoi a devenit dumnezeu. Dumnezeul mormon are tată, bunic şi străbunic; s-a născut pe o altă planetă; a murit şi a înviat; apoi a devenit dumnezeu; acum este căsătorit şi are câteva soţii.

Mormonii învaţa că şi ei pot deveni dumnezei, dacă fac ceea ce trebuie. Această doctrină este totuşi asemănătoare cu cea pe care o propovăduia Satan în Grădina Edenului şi care l-a dus pe Satan la răzvrătire împotriva lui Dumnezeu (Isaia 14:12-17; Ezechiel 28:2, 11-17) şi care a determinat căderea omului (Geneza 3:15).

Al doilea motiv: O Scriptură falsă

A. Biblia ( în special Noul Testament) pe care creştinii o consideră o carte inspirată de Duhul Sfânt, dar şi din punct de vedere uman având în vedere mărimea şi vechimea ei, este probabil, cartea fundamentală a omenirii.  Există mii de manuscrise în limba greacă folosite ca baza de verificare a corectitudinii textului Noului Testament.

Comparând aceste texte reiese că textul grec de astăzi este extrem de riguros în prezentarea adevărului lui Dumnezeu. Atât de riguros, încât savantul Philip Schaff a afirmat că, deşi în adevăr există nenumărate mici diferenţe în manuscrisele greceşti, ele nu modifica sensul unui articol de credinţă sau precept, întrucât acesta este confirmat din plin de alte pasaje certe sau de învăţăturile Scripturii în ansamblu. Cu alte cuvinte, poţi avea deplină încredere în Noul Testament! Sfânta Scriptură este doar una din scripturile pe care se bazează mormonii, care ajung până la a-i pune la îndoială valoarea şi la a pretinde că trebuie acceptată „doar în măsura în care este tradusă corect” (Articolele credinţei, Nr.8). Acest „Articol” este o clauză de „excepţie” care permite mormonilor să respingă orice Biblie, care nu corespunde învăţăturilor bisericii lor.

B. O altă scriptură a mormonilor este „Cartea lui Mormon”, care conţine mii de modificări faţă de textul original publicat în 1830. Şi, indiferent de pretenţiile mormonilor, această carte nu este fundamentată pe descoperiri arheologice.

În ciuda nenumăratelor modificări ale textului iniţial, conducătorii bisericii mormone o considera mult mai valoroasă decât Biblia. Ezra Taft Benson, conducătorul actual al bisericii mormone afirmă: „Alături de Duhul Domnului, Cartea lui Mormon este unicul mare instrument pe care ni l-a dat Dumnezeu, pentru a converti lumea”. În acelaşi articol este citat apostolul mormon Bruce R. McConkie, care a spus: „Vor fi mai mulţi oameni mântuiţi în împărăţia lui Dumnezeu, de zeci de mii de ori mai mulţi, datorită Cărţii lui Mormon, decât datorită Bibliei”.

Alte două scripturi mormone sunt „Doctrina şi Legămintele” (conţinând de asemenea, sute de modificări secrete, în multe dintre revelaţiile publicate anterior) şi „Perla de mare preţ”.

Al treilea motiv: Un Iisus Hristos fals

A. Biblia îl prezintă pe Iisus că a doua persoană a Sfintei Treimi, care din totdeauna a existat că Dumnezeu, egal cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Acest Iisus a creat toate lucrurile, inclusiv „domniile şi autorităţile” (compară Efeseni 6:12 cu Coloseni 1:16). Deci, Iisus l-a creat şi pe îngerul care s-a folosit de libertatea de acţiune, pentru a se răzvrăti împotriva lui Dumnezeu; acel înger este Lucifer.

B. Mormonii îl consideră pe Iisus frate cu Lucifer. Tot în mod eronat, mormonismul propovăduieşte ca Iisus şi Lucifer, ca de altfel noi toţi, avem acelaşi Tată Ceresc şi mai avem şi o Mamă Cerească („Mama Dumnezeu”); deci, literalment avem părinţi cereşti.

Al patrulea motiv: O naştere virgina falsă

A. Biblia ne învaţă că Iisus Hristos s-a născut dintr-o fecioară. În Matei 1:18 se spune că Maria era însărcinată „de la Duhul Sfânt”. Este vorba de o zămislire supranaturală.

B. Deşi, chiar şi-n Cartea lui Mormon se spune că Iisus s-a născut dintr-o fecioară, conducătorii bisericii mormone propovăduiesc clar că Iisus Hristos nu s-a zămislit prin Duhul Sfânt; că Dumnezeu Tatăl (care conform credinţei mormone este un om „în carne şi oase”) s-a căsătorit cu fecioara Maria; că Iisus s-a zămislit şi-a luat fiinţă la fel ca noi toţi, în urma unor raporturi amoroase conjugale normale. Conducătorii bisericii mormone susţin că nu este nimic nefiresc în zămislirea lui Iisus Hristos.

Al cincilea motiv: O Evanghelie Falsă

A. Biblia ne învaţă că păcătoşii pot fi mântuiţi şi înălţaţi la cer (lângă Dumnzeu Tatăl) prin credinţa lor în lucrarea răscumpărătoare şi moartea lui Iisus Hristos. Prin jertfa ispăşitoare a lui Iisus, păcătoşii au parte de harul mântuitor, darul lui Dumnezeu (Efeseni 2:1-10; Tit 3:5-6 Romani 4:1-3). Deşi „faptele” creştinului au importanţa lor (Efeseni 2:10) şi vor fi judecate de Dumnezeu într-o bună zi (1 Corinteni 3:12-15; 2 Corinteni 5:10), nu ele sunt cele care-i hotărăsc destinul veşnic.

B. Deşi mormonii învaţă că trebuie să-şi pună credinţa în Iisus Hristos, acesta nu este de ajuns pentru a-şi câştiga dreptul la viaţa veşnică, în împărăţia Tatălui Ceresc; ei trebuie să mai facă foarte multe „fapte” pe pământ.

Totuşi, după unii conducători mormoni foarte respectaţi, mormonul care a avut nenorocul să comită anumite păcate (de exemplu, crima), trebuie să şi le ispăşească vărsându-şi sângele. Aceasta este învăţătura blasfemitoare a „ispăşirii prin sângele propriu” predicată de Joseph Smith, fondatorul mormonismului, care susţinea că „există anumite păcate atât de grave, încât depăşesc forţa ispăşitoare a lui Hristos. Cei ce comit astfel de păcate, chiar dacă se pocăiesc, nu se vor putea curăţi de ele prin sângele lui Hristos. De aceea, singura lor speranţă este să-şi verse propriul sânge spre ispăşire, pe cât posibil, spre binele lor”. În concordanţă cu această doctrină, Joseph Smith a afirmat o dată că, el nu l-ar spânzura pe criminal, ci l-ar împuşca sau i-ar tăia capul şi ar stropi pământul cu sângele acestuia, pentru că aburii lui să se înalţe la Dumnezeu. Smith a fost ucis înainte de a transforma în lege acest mod de execuţie prin vărsare de sânge, dar au făcut-o urmaşii lui, după ce s-au stabilit în Utah.

În baza acestei doctrine scripturale (a ispăşirii prin propriul sânge) şi în concordanţă cu ea, întemeietorul statutului Utah au introdus în legislaţia teritoriala, prevederi pentru pedeapsă capitală, pentru cei ce vărsă, cu bună ştiinţă, sângele aproapelui lor. Această lege, acum lege a statului Utah, dă dreptul celui condamnat pentru omucidere să-şi aleagă moartea: fie prin spânzurare, fie prin împuşcare; în cel de-al doilea caz, vărsându-şi sângele aşa cum cere „legea lui Dumnezeu”.

Deşi, unii conducătorii ai bisericii mormone susţin că doctrina ispăşirii prin propriul sânge nu este o doctrină oficială a bisericii mormone, este interesantă afirmaţia lui J.Smith, cel de al X-lea preşedinte al bisericii mormone: „Aceasta este doctrina propovăduită de J. Smith şi eu o accept”. El mai pretinde că această doctrină se găseşte în toate scripturile mormone, implicit şi în Sfânta Biblie.

Concluzii

În urma examinării „roadelor” conducătorilor mormoni, în lumina perceptelor Sfintelor Scripturi, concluzia trebuie să fie”iubiţi-i pe mormoni, dar feriţi-vă de mormoni”.

Biblia ne învaţă că Dumnezeu a fost din totdeauna Dumnezeu. Mormonismul ne învaţă că Dumnezeu a fost mai întâi om, care apoi a devenit Dumnezeu şi că toţi bărbaţii mormoni pot deci, deveni dumnezei. Pe Biblie ne bizuim pentru a afla adevărul lui Dumnezeu, în ea găsim toate celelalte doctrine. Neavând încredere în Biblie, mormonismul îi adaugă încă trei Scripturi, precum şi cuvintele asa- zişilor „profeţi în viaţă”.

Biblia ne învaţă că Iisus este şi a fost din totdeauna Dumnezeu, împreună şi egal în fiinţa Sa cu celelalte două Persoane ale Sfintei Treimi: Tatăl şi Duhul Sfânt. Mormonismul ne învaţa că Iisus este fratele lui Lucifer.

Biblia ne învaţa că Iisus s-a născut dintr-o fecioară. Mormonismul susţine că Iisus Hristos a fost conceput prin raporturi amoroase normale, dintre dumnezeul lor (care are trup „din carne şi oase”) şi „fecioara Maria”.

Biblia ne învaţă că păcătoşii sunt mântuiţi prin harul lui Dumnezeu, prin credinţa lor în lucrarea şi moartea pe cruce a Domnului Iisus Hristos. Mormonismul ne învaţa că nu se poate ajunge în împărăţia cerurilor, decât printr-un sistem de „lucrări” (fapte).

Diferenţa este limpede. Decizia vă aparţine.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.