Cât de mare e diferenţa de civilizaţie între România şi Anglia? De 961 de ani!
Una din cauzele fundamentale ale diferenţelor în gradul de cultură şi civilizaţie între estul şi vestul Europei o constituie nivelul de educaţie dintre cele două regiuni. Dacă ne uităm la istorie, ne izbeşte un lucru foarte frapant: anul înfiinţării Universităţilor în diferite ţări ale Europei. Astfel, dacă ne ducem în Anglia, vom vedea că regele Alfred cel Mare (849-899) a înfiinţat în anul 899 prima Universitate din Anglia. Dacă la sfârşitul secolului IX, englezii dispuneau de o universitate, această prestigioasă instituţie de învăţământ, ce reprezintă expresia cea mai înaltă a gradului de civilizaţie a unei naţiuni, ea a apărut la români după 961 de ani! Este vorba de Universitatea de la Iaşi, înfiinţată de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, în 1860, cu sprijinul primului-ministru M. Kogălniceanu.
Marile universităţi din lumea occidentală au apărut în ordinea: Bologna – 1158; Padova – 1228; Salamanca – 1243; Roma – 1303; Praga -1348; Cracovia -1364; Viena -1365; Heidenberg -1386; Koln – 1388; Harvard (S.U.A.) -1636.
În Europa de Est aceste instituţii au apărut mult mai târziu. Universitatea de la Lvov a luat fiinţă în 1661, iar cea de la Moscova în 1755. Aşa că mai avem de tras…
Una din cauzele fundamentale ale diferenţelor în gradul de cultură şi civilizaţie între estul şi vestul Europei o constituie nivelul de educaţie dintre cele două regiuni. Dacă ne uităm la istorie, ne izbeşte un lucru foarte frapant: anul înfiinţării Universităţilor în diferite ţări ale Europei. Astfel, dacă ne ducem în Anglia, vom vedea că regele Alfred cel Mare (849-899) a înfiinţat în anul 899 prima Universitate din Anglia. Dacă la sfârşitul secolului IX, englezii dispuneau de o universitate, această prestigioasă instituţie de învăţământ, ce reprezintă expresia cea mai înaltă a gradului de civilizaţie a unei naţiuni, ea a apărut la români după 961 de ani! Este vorba de Universitatea de la Iaşi, înfiinţată de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, în 1860, cu sprijinul primului-ministru M. Kogălniceanu.
