“Crucea n-a fost un simbol creştin de la bun început, fiind inspirată din vechiul Babilon” – crede un scriitor şi cercetător

Imagine: pixabay.com (Commons Creative – free)

ATENŢIE! Următorul articol este inspirat din cartea lui Woodrow, Ralph Edward – “Religia tainica a Babilonului” şi nu reprezintă neapărat punctul de vedere al editorului acestui site!

Ralph Edward Woodrow, în cartea sa intitulată “Religia tainică a Babilonului” crede că crucea n-ar fi simbol al creştinismului, fiind introdusă mult mai târziu. Iată câteva fragmente din teoria sa:

* Primii creştini n-au considerat crucea pe care a murit Iisus ca un simbol al virtuţii, ci mai degrabă ca „lemnul blestemat”, un mijloc al morţii şi al „ruşinii” (Evr.12:2). Ei nu s-au încrezut într-o veche cruce tristă. Dimpotrivă, credinţa lor era în ceea ce s-a îndeplinit pe cruce. În acest sens au predicat apostolii despre cruce şi au preamărit-o (l.Cor.l:17,18).

* Apostolii n-au vorbit niciodată despre cruce ca despre o bucată de lemn pe care ar putea-o atârna cineva de un lănţişor în jurul gâtului sau pe care ar purta-o la mână ca protector sau talisman. O astfel de întrebuinţare a crucii a apărut mai târziu.

* Crucea a ajuns să fie considerată ca simbol creştin mai târziu. În anul 431 s-au introdus crucile în biserici şi în încăperi, iar folosirea crucilor pe turle nu a apărut decât prin 586.

* Dar crucea este un simbol mult mai vechi, ea avându-şi originea printre babilonienii din Caldeea antică, ca simbol al zeului Tamuz.

* În Egipt, se folosea simbolul crucii Tau, cu baza orizontală pusă mai jos. În orice carte despre Egipt care arată vechile monumente şi ziduri ale templelor antice, se poate vedea folosirea crucii Tau.