Priviţi ce simboluri păgâne şi ciudate am găsit pe nişte pietre de mormânt dintr-un sat uitat de lume din România!
Aşa cum arătam pe Facebook, am ajuns azi într-un sat uitat de lume din România. Deocamdată nu am să-i dau numele, dar pot spune doar atât: e o localitate cu doar câteva sute de locuitori, în special bătrâni. Am ajuns şi la cimitirul acelui sat…de nevoie (nu din plăcere). Acum, să nu vă faceţi vreo idee precum că îmi plac la nebunie cimitirile, însă au şi ele o calitate: îţi creează o stare de linişte.
Uitându-mă cu atenţie la câteva pietre de morminte, am observat o chestie ciudată: unele din ele aveau desenate, în afară de crucea propriu-zisă, şi două cercuri situate în stânga şi dreapta crucii, asemănătaore cu nişte sori. Interesant e că această „modă” era doar la mormintele de la începutul secolului XX (1900-1910); la celelalte morminte, din epoci diferite nu exista asemenea inscripţii. Ce „modă” exista la începutul secolului XX, habar n-am. Eu îmi pun doar întrebarea: ce caută nişte simboluri păgâne lângă un simbol creştin cum este crucea? Mă refer, cui i-a venit asemenea idee? Bun, nu văd aici o conspiraţie a Ocultei Mondiale (m-aş mira să caute ea într-un sat uitat de lume) şi nicio conspiraţie satanică. Ci doar vreau să rezolv enigma: ce reprezintă aceşti sori? Aţi mai văzut cumva şi la alte morminte? Dacă da, unde? Era oare o modă asemenea desene al începutul secolului XX şi în mai multe zone ale ţării? De unde s-au inspirat sculptorii în piatră?
Cu ajutorul vostru, poate totuşi descoperim mai multe lucruri interesante…
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Aşa cum arătam pe Facebook, am ajuns azi într-un sat uitat de lume din România. Deocamdată nu am să-i dau numele, dar pot spune doar atât: e o localitate cu doar câteva sute de locuitori, în special bătrâni. Am ajuns şi la cimitirul acelui sat…de nevoie (nu din plăcere). Acum, să nu vă faceţi vreo idee precum că îmi plac la nebunie cimitirile, însă au şi ele o calitate: îţi creează o stare de linişte.
