În acest articol (https://www.lovendal.ro/wp52/din-misterele-muntilor-carpati-partea-2-sfincsii-din-carpati) am arătat că Munţii Carpaţi sunt împânziţi de o serie de megaliţi situaţi pe unele din cele mai spectaculoase înălţimi de unde domină pădurile, păşunile, cărările, apele, precum şi cerul carpatic. Pentru asemenea simulacre aducând cu chipul uman se utilizează titulatura generalizată de „Sfinx”, urmată de precizarea locului unde acestea sunt amplasate. Am văzut astfel de megaliţi la Piatra Arsă, Bratocea, Pietrele lui Solomon, Stânişoara, sau Topleţ. Dar, atunci când se va aminti doar simpla denumire de Sfinx, oricine va înţelege imediat şi fără alte probleme că e vorba de celebrul megalit carpatic Sfinxul din Bucegi, sau Sfinxul Românesc, chiar înainte ca gândurile să ne ducă undeva spre binecunoscutul monument Marele Sfinx de la Gizeh, din Egipt.
Ce simţim atunci când privim Sfinxul din Bucegi?
Tulburătoarea imagine se pare că generează nelinişti metafizice prin ale sale goale şi adânci orbite din piatră, chiar dacă privirea-i plină de tensiune alunecă pe lângă noi şi se îndreaptă departe, către platoul sacru al geto-dacilor, apoi mai departe spre zidurile ruiniforme ale Bisericii, şi încă mult mai departe spre înaltul Omului, pierzându-se şi dispărând încet-încet înspre întinsurile fostei Mări Sarmatice. Contemplând Sfinxul într-o liniştită noapte cu lună plină, sau în zori, când vântul şuieră, ai parcă o vagă senzaţie că Sfinxul te priveşte scormonitor nu doar spaţial, ci şi temporal, prefigurând parcă cea de a patra dimensiune.
Cum s-a numit Sfinxul în trecut?
Oare care să-i fi fost adevăratul nume geto-dacic, plin de adoraţie şi veneraţie pentru a defini impunătorul şi uriaşul simulacru? Nu ştim şi nici nu cred că vom şti vreodată. Cea mai veche denumire de Sfinx apare începând abia cu anul 1935, într-o referire din Buletinul Alpin. Pentru ca, în anul imediat următor, în revista România, profesorul Al. Bădăuţă să-l descrie primul, numindu-l Sfinxul Românesc. Dar şi mai curios lucru ar fi acela că pe unele cărţi poştale foarte vechi, imaginea sa apare încă de prin anul 1896, purtând însă denumirea generică de „Babă”, dată de altfel tuturor pietrelor de pe acest platou-sanctuar din Bucegi.
Celebrul Sfinx din Egipt…s-a inspirat din Sfinxul din Bucegi?
Din momentul în care istoricii şi arheologii au constatat că marele sfinx egiptean este construit direct pe nisip, nefiind sub el nici un strat de civilizaţie anterioară (ceea ce însemna clar că enigmaticul monument nu are o istorie a sa propriu-zisă), a rezultat cu certitudine şi faptul că nimeni nu are posibilitatea să-i afle taina propriilor sorginţi. Dar, ne reamintim, chiar egiptenii susţineau, cu mai bine de patru mii de ani în urmă, că sfinxul s-ar fi născut dintr-un vis…
Ei, egiptenii, care ştiau că sunt o rasă septentrională venită de undeva din nord şi doar uşor amestecată cu unele populaţii negroide, ar fi posibil că prin vis înţelegeau amintirea locurilor primordiale. Poate că nu suportau prea uşor singurătatea pustiurilor de nisip a ţării adoptive şi că ar fi dorit să-şi prefigureze în noile locuri munţii piramidali şi falnici de acasă; poate că, de asemenea, nu doreau să uite nici vulturii, acei ceahlăi din nord, astfel că i-au săpat spre aducere-aminte chiar pe emblema capitalei, la Teba, care niciodată nu-i văzuse. Desigur, totul e doar o ipoteză…dar, de ce n-ar putea fi adevărată?
Este posibil ca megalitul carpatic Sfinxul Românesc să fi servit ca model pentru Marele Sfinx sculptat în preajma marilor piramide egiptene?
Pentru aceasta, avem următoarele întrebări, din care se pot deduce mai multe lucruri:
– Ar fi posibil ca o asemenea sculptură unicat, de mare amploare, având o lungime de 73 m şi o înălţime de 20 m, să fie realizată fără etapizare şi fără un model anterior?
– E plauzibil ca o lucrare de grandoare să pornească de la „zero”, să fie etichetată o simplă enigmă, dar fără a se găsi vreo justificare pentru cantitatea de muncă depusă?
– Există justificări pentru alegerea ceahlăilor ca simbol religios al Tebei Egiptului?
– Cine ar putea fi acei vechi oameni nordici din care egiptenii afirmau că se trag?
– De unde proveneu „getulii”, cel mai numeros popor din Libia vecină Egiptului?
– Dar acele populaţii: „dochii” şi „macrobii” -, considerate ca fiind popoare stabilite din timpurile imemoriale în Etiopia, şi care – ne spune cu precizie Homer – veniseră să lupte alături de traci la apărarea dardanilor (tot traci) la Troia?
– Care ar fi motivul pentru care istoricul Tertulian afirma că faraonul Amon, unul din cei mai vechi şi mai puternici regi ai Egiptului şi Libiei – ce era „un om bogat în oi” -, se trăgea tot dinspre părţile nordice, septentrionale?
– De ce oare Teba, fostă veche capitală a Egiptului, care purta un nume pelasg, prezenta importante tradiţii pelasge în
multe acte de cult?
– De ce oare nu doar Teba, ci şi Memphis, să fi întreţinut timp de milenii legături strânse cu centrele de cult feniciene, miceniene, etrusce sau trace -, şi, mai ales, de ce asemenea legături să fi fost doar unilaterale şi nu, poate, bivalente?
Astfel privite lucrurile, nu ne mai apare ca o aberaţie posibilitatea construirii Marelui Sfinx din Egipt după modelul acelui grandios şi tulburător simulacru de pe Platoul Bucegilor, megalit carpatic încărcat de semnificaţii transmise prin timp de-a lungul miilor de generaţii. Şi concluziile se impun singure: iată modelul care lipseşte Marelui Sfinx! Iată motivaţia acelei enorme cantităţi de muncă încorporată într-un simulacru! Şi totul, doar pentru un „vis”…
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
