Celebrul compozitor Rossini: „Sunt ca o femeie…îmi lipseşte doar uterul”
Gioacchino Rossini (1792-1868) a fost un celebru compozitor italian, care a compus numai puţin de 39 de opere muzicale. El a făcut obiectul unor ample studii medicale efectuate încă din 1892 de Filippi. Atins de tulburări nervoase grave, acestea s-au accentuat subit când a împlinit vârsta de cincizeci şi cinci de ani. Deja, în 1850, prezenta tulburări psihice şi cerebrale foarte vizibile, care s-au agravat în 1852. Era o fire tristă, adesea cuprins de crize de plâns, accese de disperare, impulsuri la sinucidere. Mai ales se plângea de o senzaţie intolerabilă de frig în mâiri şi de lipsă de somn. „Toate sunt durerile unei femei, mărturisea el în 1854, nu-mi mai lipseşte decât uterul…”
A încercat, fără succes, tratamentul cu magnetism animal şi a revenit la Paris în 1855 pentru a face hidroterapie. În nouăsprezece ani, Rossini a compus 36 de opere. A încetat brusc să mai compună la vârsta de treizeci şi opt de ani, după ce a terminat pe Wilhelm Tell.
DECLINARE DE RESPONSABILITATE: Conținutul prezentat în unele din articolele noastre este destinat exclusiv divertismentului sau informării. Ele explorează teorii speculative din domeniul ufologiei și cercetării paranormale. Deși ne putem baza pe fapte istorice, ipoteze publicate, zvonuri sau chiar ficțiune, cititorii nu ar trebui să interpreteze nicio parte a conținutului ca informație factuală sau definitivă, unele idei rămânând nedemonstrate de știința tradițională. Vă rugăm să le citiţi cu responsabilitate. Site-ul nu își asumă nicio responsabilitate pentru eventualele pierderi sau prejudicii rezultate din utilizarea informațiilor sau din deciziile luate de cititori în baza articolelor publicate.
Gioacchino Rossini (1792-1868) a fost un celebru compozitor italian, care a compus numai puţin de 39 de opere muzicale. El a făcut obiectul unor ample studii medicale efectuate încă din 1892 de Filippi. Atins de tulburări nervoase grave, acestea s-au accentuat subit când a împlinit vârsta de cincizeci şi cinci de ani. Deja, în 1850, prezenta tulburări psihice şi cerebrale foarte vizibile, care s-au agravat în 1852. Era o fire tristă, adesea cuprins de crize de plâns, accese de disperare, impulsuri la sinucidere. Mai ales se plângea de o senzaţie intolerabilă de frig în mâiri şi de lipsă de somn. „Toate sunt durerile unei femei, mărturisea el în 1854, nu-mi mai lipseşte decât uterul…”
